Poezii despre nulități și valoare
poezii despre nulități și valoare.
Cuvinte banale
Comerciale versuri în fale
Atrag prin cuvintele lor banale!
Seducând minți-n dune mișcătoare
Amăgind prin miraje de valoare!
Conferite-n cenacluri murdare
Cu culorile de vot publicitare..
Cu pene corupte duplicitare!
Literaturii ce prin partide moare...
De poeți și literați, ahtiați
Falusând în slove să fie lăudați!
Cu lauri nemunciți, nemeritați
Lingând afișe de nulități.
Ce vă țin cu arginți cei furați!
De la cei prostiți cu ce voi clovni...
Pe tărâmul filelor vă juisați!
De la stăpâni-n tuș, expectorații
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitat la tine-n țară
Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,
stau gândurile-n margini de redută
sub ploi de spaimă aducând fiori
dintr-un văzduh cu formă nevăzută.
Ne amăgim trecând încă un prag
al veacului care a-nceput să crească
din falsele valori ce ne atrag
în curse vagi, cu miză nefirească.
Suntem conduși de un destin bizar,
fără suport în genele-ancestrale,
clădit inapt într-un țesut precar
din imanente falsuri marginale.
Cuvintele strâmbate nefiresc
se zbat incert în conversații nule,
cu goliciunea tâmpă ne rănesc,
în hăuri explodând ca niște bule.
Modele adoptăm de împrumut,
nu le testăm, nu știm dacă vor ține,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valoare
Un standard, de cotație în baremuri stricte,
Probat numeric în reguli acceptate
De-o masă-țintă, evitând delicte
De impostură, fals, duplicitate.
În plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
În minus, pierdere, doar presupus avută.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fără, e căutare-n ieftin... necerută!
E relativă, în afirmații partizane
Și absolută, ar fi, de-i intrinsecă;
Cum în conducere-s numirile profane
Ce carte-au... raft de lemn, bibliotecă.
Nefericirea-i că-i așa profund subiectivă
Și-n sinea ei credulă-i, renegată ades;
E-un demodat cotidian, este o arhivă...
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai șters!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostura nulității "umane"
Avem o rasă în curs rapid de dispariție...
E omul, tocmai el -suprem în lanțul trofic-
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiție
Să-și nege naturalul... "Selecția, e utopic!"!?
E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăța,
Ori și mai grav e-un cult; că multă, poat' să umfle,
Cum spuma de la supă și, să triumfe ea!?
Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil...
Căci protejați se adună-n mulțimi... ce se aleg?!
S-a inventat școlitul, mecena și discipoli,
Dar s-a pierdut esența, tot multu' a câștigat
Pronând silința, cultul, în semne de ridicoli...
Că sunt puțini, atipici... însemnul de ratat!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi...
Nu știu partaj să fac, între real și vis;
Am tremur de călău, între sublim-cusururi.
Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat, origini, înțelesuri...
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.
Mă lupt, din infantil, cu cifrele-simboluri
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri
Căci multe nulități... nu dau "infinit... iv"!
De când mă știu, mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte...
N-am stavile visării, inund pământ întreg.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nulități și valoare, adresa este: