Poezii despre păr blond și tinerețe
poezii despre păr blond și tinerețe.
Infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului), de 57 de ani, condamnat în 2016 la închisoare cu suspendare, a divorțat de soția sa, cu care are 2 copii, și și-a luat o amantă cu peste 30 de ani mai tânără ca el și mai tânără chiar decât copiii lui (pamflet)
Infractorule Livache, ai scăpat de mititica,
Dar în loc de-o rugăciune, divorțași de Bombonica;
Bombonica are riduri, nu mai e așa frumoasă,
Luași în locu-i o blondină tinerică și focoasă.
Am o curiozitate, cum îi spun copiii tăi:
Mamă, soră sau nepoată? Dragostea-i cu năbădăi!
Tu-n curând o să fii moale, iar blondina, nărăvașa,
O să-ți ceară socoteala, pe-unde scoți atunci cămașa?
Ea văzând că tu ai junghiuri și că ești așa de moale,
Fără-a sta prea mult pe gânduri, te va da pe niște oale!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Domnița
Verzi-tulburi ochii-i galeș revarsă pe sub gene
Ispita pătimașă și doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.
Mișcările-i sunt line, molatece, viclene,
Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.
Dar, cine-i cată-n față se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.
Muiată-n nestimate și-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subțirea năframă nărămzie
Ca un potir de sânge un roșu trandafir -
Și, tot ca el, rănită în plină tinerețe,
Tânjește, se-nfioară și moare de tristețe.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 16
Shakespeare a scris sonete de poveste,
Căci îndrăgea un tânăr cu ardoare,
Și scriu și eu, căci el model îmi este,
Dar eu iubesc femeia încântătoare.
Femeia blondă, brună, nu contează,
Înaltă, scundă, slabă sau mai grasă
Femeia-n care sufletul vibrează
Și-a cărei minte este luminoasă.
Păcat că Shakespeare nu mai e în viață
Sunt sigur c-ar fi vrut să mă cunoască,
Pentru că scriu așa cum el ne învață,
Ca versul pur prin vremi să strălucească.
Și eu și Shakespeare savurăm trăirea
Căci muza noastră sfântă e iubirea.
poezie de Octavian Cocoș (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
Mai! Mai! și aurora cu lacrimi de topaze,
Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor,
Și vocile de frunze, și raze, și extaze,
Ș-a traiului uitare, un chin de care mor.
Mai: barca ce se duce pe undele tăcute,
Și clarul dimineții, și veseli lopătari,
Și luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute,
Și bălți de-argint, și trestii, și candizi nenufari.
Ș-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă,
Și-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud și blând,
Lucind într-o părere de cursă vagabondă,
Jucându-și caii de-aur și-n inimi săgetând.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-am să trec în amintire
De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)
De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea anii mei petreci,
și am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului de veci!
De-am să trec în amintire,
te voi știi mereu
sol fertil pentru iubire
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne
tânără(...)
când,
eu
pescărușilor
uitării
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cameleon-femeie
Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aștri.
O văz fugind prin codrul cel verde de jugaștri
Era Erato albă iluminând poeții.
De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihaștri
Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții.
Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Și-n varii polichrome bibiluri și altițe...
Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe!"
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru morți
Pășește ușor, că ea este pe-aici
Acoperită toată de zăpadă
Vorbește-ncet, plăcerea să nu-i strici
S-audă florile cum cresc grămadă.
Și-avea un păr de aur ce lucea,
Ici-colo cu câte-o șuviță brună
Frumoasă și prea tânără era
Să cadă așa devreme în țărână.
Era ca nufărul din heleșteie
Însă abia-abia dacă a știut
Că nu mai e fetiță, ci femeie
Atât de repede și dulce a crescut.
Sicriu de lemn și piatră foarte grea
Îi stă pe piept și aspru o strivește
Și simt acum că am inima rea
Când ea acolo jos se odihnește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gol de curți
În gol de curți imaginare, cu înghesuite, reci schelete
pe care iau o notă mare examinați, băieți și fete.
Cu dorul de-a pleca în țară și de-a mă-napoia mai nou, cu rime-n par întîia oară
peștii să-i prind dintr-un ecou,
de nu m-ar izbucni tristețea și vidul de-a avea un nume,
pe care numai tinerețea pietrelor vechi îl poate spune,
aici, pe-o treaptă tropăind, eu piele-aș fi peste o carne de taur junghiat,
mugind, răpus de foarte stranii arme
pe care cerul blond le are cînd deodată s-a trezit victorios
și oarecare legînd nadirul de zenit,
lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el de steag abstract
-lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el
de steag abstract.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ungerea lui David
Neascultarea-i foarte vinovată,
Întotdeauna ea este păcat.
Când Saul a călcat porunca dată,
Cu jale Dumnezeu l-a lepădat,
Și a ales un tânăr ciobănaș,
Pe cel mai mic din fii lui Ișai,
Cel iscusit la harpă și la caș,
Puternic în credință și bălai.
Și astăzi, la hotar de veșnicii,
Se numără, din ceruri, caractere.
Se leapădă, se-aleg, dintre cei vii,
Pentru coroana slavei ce nu piere.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constructorul de poduri
Un bătrân mergând pe un drum singuratic
Ajunge în ceasul asfințitului rece și gri, tomnatic,
La prăpastia adâncă a unui râu cu vadul lat,
El a traversat în lumina amurgului, săracă,
Fără teamă șuvoiul umflat și apa lui buiacă;
Dar, odată-ajuns dincolo, s-a-întors și s-a apucat
Să dureze-un pod pentru-a lega un mal de celălalt.
" Bătrâne," i-a spus un trecător, " poți oare să-mi explici
De ce-ți pierzi timpul și puterea trudind atât aici?
Călătoria ta se va sfârși curând-curând, oricum
Tu nu vei mai călca a doua oară pe-acest drum;
Ai traversat deja prăpastia adâncă a râului cu vadul lat,
De ce zidești acest pod când răcoarea serii tocmai s-a lăsat?"
Bătrânul l-a privit ridicând din pământ capul nins;
"Prietene, pe urmele mele pășește, întins,
Azi un tinerel fără experiență," a zis,
"Iar el trebuie să treacă peste-acest abis.
Pentru mine prăpastia a fost un obstacol ușor de-înfrânt,
[...] Citește tot
poezie de Will Allen Dromgoole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr blond și tinerețe, adresa este: