Poezii despre păr cărunt și timp
poezii despre păr cărunt și timp.
Elegie calmă de iarnă
Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
De lângă poartă văd cu ochii
Cum ploaia-și picură toți stropii,
Îmi văd bunica-mbătrânită
Și casa ei cea învechită.
E greu să spui că e bătrână,
Și doar bastonul ei din mână
Divulgă vârsta, anii ce-au trecut,
Iar sub basma ea are păr cărunt.
poezie de Alexandrina Eliseev (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandrina Eliseev
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până unde nu mai pot
motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poți!"
"E prea puțin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poți"...
(Nikos Kazantzakis)
Și-am mers. Și am ajuns. În fața mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mișca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spațiu și nici timp
Nici lume și nici zei și nici Olimp
Nimic, nimic, nimc și numai eu
Și neputința mea.
Și Dumnezeu...
poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
S-a răscolit natura de vântoase
și a adus, cu zilele ploioase,
steluțe jucăușe, sclipitoare,
ce-ntind discret o coardă care doare.
Noianul fulgilor căzuți pe frunte,
îmi prelungesc azi firele cărunte;
Semăn puțin cu omul de zăpadă,
Dar ochii mei continuă să vadă
Cum fulgii se aștern, de parcă sapă
la temelia anului ce pleacă.
Și-un piedestal, de-argint și de rubine,
ridică pentru anul care vine.
Un an s-a dus, dar altul, de speranță,
înclină favorabil în balanță
și îmi îngrop regretele-n tăceri,
în așteptarea altor primăveri!
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zări senine
aduni frunzele toamnei
în evantai de amintiri
parfumul suav
împrăștie clipe sublime
ești fericit că
toamnă după toamnă
ai ani cărunți
dar zări senine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pași de timp
Pe timpul unui pas grăbit
Sunt eu ce merg spre mine...
Ajuns aici dintr-un nimic,
M-am regăsit în sine.
Pe pasul timpului trecând
Mi-am adunat anii cei mulți,
Din vânt năprasnic în vânt blând
Răsar perii cărunți.
Pe urmele de timp în pas
Am construit cetate-aleasă...
Lucește angelic într-un vas,
Un duh frumos ca o crăiasă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul
Mă uit la vânt și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.
Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunțesc și se-apleacă.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec dulce, românesc
Dulce cântec românesc,
Veșnic o să-ți mulțumesc,
Că mi-ai pus în păr o floare,
Să nu uit nicio cărare,
Nici izvoarele doinite,
Nici iubirile trecute,
Peste dealuri, peste munți,
Peste anii mei cărunți,
Căutând mereu virtuți,
S-au cântând din cele sfinte.
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare
În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oi și pietre
Eu am o lanternă absurdă
din lumină de brad
și urdă
și o jumătate de gard.
Luna are o lumină absurdă
dintr-o lumină surdă
un gard dintr-un cer
și o jumătate din
eter.
Mă flutur ca munte
Se flutură muntele
cu brazii
la dânsul cărunți
la mine cărunte...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr cărunt și timp, adresa este: