Poezii despre poftă și religie
poezii despre poftă și religie.
Sonetul 129
Spiritul irosit în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, sângeroasă, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită
Căci cel ce-o înghite, brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul se îmbogățește
El are, a avut și vrea mai mult
Și pare fericit, deși jelește,
Că bucuria a respins demult.
Asta văd toți, dar nu au știința-adâncă
Să ocolească raiul ce în iad ne-aruncă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golul dintre respirații
În crescătoria mea de singurătăți
am descoperit un intrus
uneori îmi ciugulește din palmă
apoi mă privește tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineața
la amiază și seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniștea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre
se zvonește că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria lui Samson
Cât șapte elefanți era de tare,
Și-avea credință tare, la nevoie,
Dar nu avea iubire și-nfrânare
Era mânat de pofte, de-a lui voie.
Îi împlinea îndată, Dumnezeu,
Dorința și oricare rugăciune.
L-a păsuit în harul Lui, mereu,
Minune i-a făcut după minune.
Sărmanul orb! El a pierit când zeii
S-au prăbușit la ruga lui de om.
Ultima-i poftă i-a fost, însă, dreaptă.
Eu sper să-l văd în rai și pe Samson.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedeapsa căderii în păcat
Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei
Potente pentru ce visezi și vrei
Să facem în (se)raiul luminat...
Pofte(ști) să fim asemeni unor zei,
Dar șarpele ne-ndeamnă spre păcat...
Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei...
Cu tainică plăcere am mâncat
Din roadele strămoșilor atei...
Noi am crezut că vom fi dumnezei
Deși-n grădină s-a întunecat...
Iubito, Dumnezeu ne-a alungat!
rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 129
Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoață, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut și mai dorește
Și e nefericit, deși nu vede,
Căci a visat și-acum plăceri poftește.
Asta știu toți, dar nu au știința adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
țăranul
eu nu mă rog la munți,
la vântul din răscruci,
știu că în ceaunul cu fasole
stă dorința țăranului
cu pofta sănătoasă,
semeț precum un pisc în plină iarnă,
spălat de ploi, nevoi și viscol,
cu fruntea sub căciulă
dă glas pământului,
că acest popor nu moare
cât timp izbânda este în Dumnezeu!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În București e forfotă greoaie
în București e forfotă greoaie;
pe plan secund doar blocuri decojite
și chipuri aspre-n pasiuni cumplite
își cară pumni și palme - ce mai droaie
să le explici c-o schemă că sunt vite
e de prisos și-acest curaj te-ndoaie
c-ai să înghiți cu poftă la gunoaie
de vrei în viață să rămâi; admite
că ți-a trecut prin cap când te loveau
un gând nebun cu lăncii și topoare,
dar te-ai trezit prin nori că zugrăveau
din rai un iad cu negre bolți ce-apare
treptat în rănile-ți ce încântau
copiii nopții-n acțiuni gregare
poezie de Ionuț Popa (6 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Braconierii de frumuseți
În lumea nemiloasă și atee
Și pofta morbidă de carne
Și goana acerbă după trofee
Golește pădurea de coarne...
De cerb!
Eu fierb...
De ciudă că ei, nemernicii făptași
Pot face-n codru iarăși crime
Lăsând ciute fără miri și nași
Și pe poeți fără de rime
Sau verb!
Eu fierb...
Când văd pâlcul de ciute bătrâne
Ce adulmecă mereu schitul
De parcă ar face o rugăciune
S-audă iar boncăluitul...
De cerb!
Eu fierb...
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești..." (Tit 2:11-12)
La școala-n care ne-am înscris,
La școala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni și vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.
De-atâta slavă înnoiți,
În toate părțile privim
Și-n marea Dragostei topiți,
Iubim, iubim, iubim, iubim.
Ispitele ne-ar vrea învinși.
Ne-ndeamnă șoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinși,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.
În lături, rușinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi și-n văpăi,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mâini de mâine
privește sângele nu miez, doar coajă
eternitate mică-n zei de lume...
cu mâini de mâine te zidesc anume
să-mi fii altar ce ruga își degajă.
când pe hârtie stihurilor drum e
îmi ești puțina lirei mele vrajă
paiangul Dumnezeu când țese mreajă
iar tu mă naști, ci iar în piept cu hume
statui veghează-n liniște umplute,
dar zarva-n oameni curge-n gând prelat
și lărmuiesc, se-nchină-n pofte slute.
doar noi plutim pe visul dantelat
s-atingem țărm de clipe absolute,
în Oul cu enigmă har aflat
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poftă și religie, adresa este: