Poezii despre religie și îndeplinirea datoriei
poezii despre religie și îndeplinirea datoriei.
MI-AM FĂCUT DATORIA CIVICĂ
Am fost astăzi la votare
Ca românii patrioți,
N-am făcut discriminare;
Treaba lor de-s vii sau morți.
N-am aprins o lumânare -
Cineva să nu mă certe -
Ștampilând pe fiecare...
Dumnezeu din cer să-i ierte!
poezie de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul focului
Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanța săracului
e totuna cu pânza neprețuitelor tablouri
Îmi fac datoria
știu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topește și curge
am mulți adepți
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ținta
Ei mă cred argumentul lor
la licitația ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu știu să aleg
și tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
și astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântecul tancului petrolier
Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaștem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfășoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu țițeiul curgând prin conductele și vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală
"Începând voiajul știm că s-ar putea, o, știm prea bine,
Să sfârșim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură și de smoală.
Totuși, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deși finalul poveștii-l știm, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."
poezie de Arthur Gordon din Anii primejdiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și îndeplinirea datoriei, adresa este: