Poezii despre religie și sensul vieții
poezii despre religie și sensul vieții.
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcușul lui Sisif
Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.
Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!
Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.
Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul conștiinței...
Doamne, te-am sfidat atât de mult,
Cum sfidează tămâia dracii fără de astâmpăr,
Crâmpeiul tinereții mele atât a priceput,
Timp bântuit patetic
De jocul adrenalinei dezmățate.
Dar nu te-ai răzbunat pe mine,
Ca scorpionii ațâțați de nedreptate,
Așa cum poate ar fi trebuit,
Ci mai trezit latent din zăpăceala ateistă,
Ridicându-mi vectorii conștiinței,
Din starea amorțită și stupidă,
Ca să pricep sensul vieții înțelepte,
Fericirea spirituală,
Fără meteahnă, fără ispită.
Doamne, acum îți mulțumesc!
M-ai deșteptat la timp...
Chiar și în al nouălea ceas
Pentru mine nu-i prea târziu,
Ajută-mă să te iubesc,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Am un reproș a-ți face și-ncearcă să-nțelegi,
De el atârnă sensul vieții mele-ntregi
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin.
Căci păsul ce mă-ncearcă, în suflet, cugetări
Mi-a pus, să-mi descâlcească răspunsul la-ntrebări,
Precum ce ar fi viața lipsită de amor?
Ființa mea de tine femeie ce ador?
Și în adâncul firii convingeri eu nutresc
Găsind motive clare să te învinuiesc
Căci întru-nduioșarea ce port în al meu sân
Aceleiași concluzii statornic îi rămân
De m-ai vrăjit, ți-e vina, tu, îngere sublim
Ce îți reverși lumina pe chipul meu calin,
Și sper reproșu-acesta, auză-l Dumnezeu,
Să-L miște și pe Dânsul cât iubescu-te eu!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (31 decembrie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind la iphone pe acoperișul lumii
plâng în neștire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
și văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire și extaz
simt uneori că viața are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
și femeile mele au ochii albaștri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vați ascunselea
cu morfina care ține mumiile-n muzeu
vă dați seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiați în canabis?
toți nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunți pe acoperiș
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
și ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câștigul la loto?
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Aici, pe-un picior de plai
Am primit comori din Rai
Și-o mulțime de Cuvinte
Ce cu viață-s toate pline...
Cu fulgere din Cer aș vrea
Să le ard pe cele rele
Și cu razele de Soare
Să le-mpart pe cele bune
Să primească fiecare
Frumusețe, încântare
Liniște si-mpacare...
As mai vrea să cânt de zor
Cu păsările intr-un cor:
Ce frumoasă este viata
Floarea, vântul, dar și marea
Marea, dar și muntele
Pomul și grauntele
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul vieții noastre
Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalț în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcărați azurul cu inimi înfocate,
Să fiți cu toți de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiți vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiți măreți în gânduri și-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieții este Eterna Propășire!
Desigur, viața are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate și vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieții este nu "oful", ci extazuri...
Suntem vieți stelare de-origine divină,
Și spun că-n toți iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieții este în veci să fim Lumină!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, fiecărei zile
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dăruiește fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minți
În unison de gânduri de mame, din părinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toți, trupul de femeie.
E parcă sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și sensul vieții, adresa este: