religie şi simbolistică

Glic

Glic!

Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, eşti un simbol;
Zâmbetu-ţi e raiul gol...
Tu eşti mare, eu sunt mic.

Glic!
Glic!

Tu bei vin şi eu beau bere,
Asta nu face nimic;
Un simbol eşti în picere,
Est pahar ţie-ţi ridic:

Glic!
Glic!

Eşti o nimfă, sunt un faun;
Face gâtul sticlei glic!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, poete?

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îţi este bine sau greu?
Că aici mulţi dintre noi te lăudă cu vorbe deşarte,
Căci aşa e omul lăsat de Dumnezeu.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îţi este dor?
Căci aici mulţi se duc departe,
Uită de el şi de mama lor.

E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima şi sufletul
Cele mai frumoase poezii.

Poete, veşnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandreţe şi iubire.

poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpriană, lumină lină

O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălţată de un voievod bun şi faimos,
Chiar şi îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!

Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Eşti ca o mană trimisă de Dumnezeu!

O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă şi sudoare,
Eşti un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.

Căpriană, lumină lină,
Eşti un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Şi care crede în al său destin.

poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea nemuriri

E bizară pădurea care-mi
înconjoară plutirea.
Se apleacă şi se înalţă,
se rupe şi se frânge,
se sfarmă.

Vântul, din când în când,
mai ridică inimi vegetale moarte,
le topeşte în pământul negru:
şi el ca un simbol al renaşterii
le înalţă şi cad în lac.
Putrezite în puterea apei,
nasc licheni şi muşchi şi pânze,
bolnave caută vindecare şn cer.
Plutesc în derivă,
suflate parcă de respiraţia
lui Dumnezeu.

poezie de Daniel Lăcătuş
Adăugat de Daniel Lăcătuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bosonul... Eminescu

"Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu

. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
şi-a plămădit la începuturi lutul
ştiind perfect ce infinit Va modela?!

şi România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârşit de viitor
şi care la 'nceputuri fu cuvântul?!

şi steaua pân' la care-i drumul lung
şi plopii fără soţ cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
şi ce nefast simbol al laşităţii noastre?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de jale

aici este şi raiul şi iadul odios
gonesc împreună în ritm alert
e ca o simbioză cu sens melodios
Dracula e simbolul Romăniei cert

turma de vise coboară de pe munte
pajişti s-au uscat în drumurile mele
ţara mea de-ar fi cu o stea în frunte
zei negri-ar abdica n-ar mai fi sechele

glie minunată de zei eşti trădată
cu spatele la tine au chef de putere
treptat te vând bucată cu bucată
oamenii de rând trăiesc patimi mizere

tărâm de basm cu stăpâni blestemaţi
afundă în prăpăstii Carpaţii bărbaţi

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malorum...

Un soare ce întunecă pământul,
Un gând ce întunecă lumina,
O beznă a cuminţeniei,
SUB SPECIE AETERNITAS...
Pavăză a discordiei,
Sabie intrigantă,
Perfidie străbună,
INSTRUMENTUM BELLI...
Abis paradisiac,
Natură de clevetitori,
Simbol pentru cucernici,
DEPLETOS OMNI INIQUITATE...
... şi un dumnezeu divin,
Preablând
Slăvit
ET AMENS...
Din toate acestea ieşirăm noi
DEO ODIBILES!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus
Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrăţişării dulce între om şi om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit
Este Linia şi cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unul şi Mulţimea, este Clipă şi Etern
Sabie cerească-ntinsă din ´Nălţime spre Infern
Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Braţul Milei şi Dreptăţii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

*

Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

Dumnezeu a poruncit,
să te închizi în cochilia universului
şi să rabzi de foamea sferelor înalte
la masa tăcerii unde sosesc oaspeţii ideii,
să se hrănească cu însemnele lăsate lumii
dăltuite-n piatră.

Şi ce-ai făcut?

Am iniţiat zborul, l-am prelungit cioplit în absolut
ori alte simboluri esenţă
care urcă spiritul
acolo unde-i este locul,
în stânga creatorului suprem,
în dreapta eşti tu cel care m-ai iniţiat pe mine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!