Poezii despre religie și singurătate
poezii despre religie și singurătate.
Frumuseții lăuntrice
Structura esențială a frumuseții lăuntrice
Vine de la Dumnezeu.
PrimeșteL pentru a-ți spulbera ecoul cenușiu
Și elibera din singurătate.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam n-a fost matematician
Poate
că
trei
Este
adevărata
poartă
a
infernului
Îmi
șoptește
singurătatea
Deschizând
ochii
C-o
lacrimă
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (20 aprilie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neperechea...
tu să știi că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume
să mai știi că ai noroc de soartă
că ți-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica ființă care iartă...
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie de seară
Bufnițele scot sunete ciudate
Din adâncul serii ca dintr-o fântână
Dumnezeu adoarme de singurătate
Vino lângă mine, să te țin de mână!
Te iubesc, mă iartă pentru fantezie
Și m-ajută noaptea să rămân al tău
Și de câte ori spun câte-o prostie
Vino lângă mine, să mă ții de rău!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din totdeauna
Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură
Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea
Singur
ca
anul
acesta
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pat de ciulini
În așternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniștită
... cioburi
din frumusețea dimineții
în care a-nțeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
și brațe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare
pasiv a cântat sufletul
in aceleași tonuri
[...] Citește tot
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă strigă, teo
lumea mă strigă teo
domn ajung din când în când
e ca și
cum aș trăi
între două paranteze
dar niciuna la fel
azi nu mai contează nimic
singurătatea mi-se mulează pe trup
ca iedera de horn
există un singur sens și
o singură zbatere
ce se sparge de zi
nimic mai mult
înspre seară Dumnezeu negociează cu moartea
și mă strigă teo
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atatea frumuseți mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atâtea frumuseți mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate că a fi înseamnă să nu mai locuiești nicăieri,
aceea este casa ta,
în centrul singurătății tale
care te-a dat afară.
Până la urmă, Dumnezeu
a găsit o iesle, nu o casă.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și singurătate, adresa este: