Poezii despre religie și superlative
poezii despre religie și superlative.

Exponate vii
Ai cele mai frumoase călcâie de sub soare,
Gingașe, delicate, suave, de o mare
Finețe, dulci și scumpe, cum numai Dumnezeu
Putea să le sculpteze. Vii piese de muzeu.
poezie de Marius Robu (16 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Muntele
Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alții din ignoranță sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
și necunoscute itinerare
iar alți în schimb aleg din comoditate
cele mai ușoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...
Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atunci...
Uneori sunt jar,
alteori, apă,
dar de cele mai multe ori,
sunt foame...
Cuvintele au aripi
crescute
din sângele meu
și Dumnezeu
se mai joacă
din când în când
cu ele,
atunci se rupe
poemul din mine...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dianei când e albastră
Ai fost
născută
pentru
cuvinte
Și-ai
ratat
Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers
(Mai
păstrez
pentru
final
un
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Speranțe
Dacă mi-aș rătăci atingerea pe trupul tău,
Te-aș putea modela precum Dumnezeu,
Ți-aș contura cu pasiune zâmbetul pe veci
Și-aș zămisli spre inima ta, suav, poteci.
Aș da într-o clipă Pământului ocol,
Pe toate gândurile tale aș pune monopol,
Aș inventa cele mai amuzante nebunii,
Să nu mai pleci nicicând, ci doar să vii.
Și toate visele le-aș creiona în fapte,
Ți-aș pune la urechi cireșe coapte,
Parfumul tău mi-ar fi reper de frumusețe,
Iar ochii tăi, despre iubire-o să mă-nvețe.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ezra Bartlett
Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River
Și totuși împingând pe Eliza Johnson în rușine,
Iar propria persoană în dispreț și nefericire.
Dar de ce voi nu vedeți niciodată că dragostea pentru o femeie
Și chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfințenie
Atinge viziuni extatice
Și vede până la cele mai depărtate colțuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toți stimulii,
Reușește entuziastul suflet,
Prin propria forța,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Concurs
Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înăltime.
Știm precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul,
Să fie și Dumnezeu,
Asta din cauza gravitației
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.
Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească,
Pentru că nu putem sta altfel,
Când avem în noi genial înălțimii,
Ca peștii zburători
Dorul aripilor adevărate.
Zi și noapte continuăm
În plafonul nostru scund.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Semper angelicus
Îngere, treci în pat că
Se-ntâmplă lucruri triste-n cer:
Christos nu mai e oier,
Stelele și-au ieșit din matcă.
Nu-ncerca să visezi nimic,
Vrăbiile-au isprăvit mălaiul
Patru Cavaleri vântură Raiul
Că Dumnezeu e plecat un pic.
Pune-ți aripile pe urechi
Și peste aripi câteva perne:
Oricum chiar și-așa se vor cerne
Coșmarurile cele mai vechi.
Nu adormi, nu te trezi încă,
Nu trage cu ochiul la ferești:
Moartea a aflat unde ești
Ia un măr și-l mănâncă!
poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trup în trup
Din trup în trup cobor ca pe o scară,
văzut de nimeni; ruguri lângă ruguri
pe cele mai de jos mi le-nconjoară,
Devremele-n azur năștea semințe
de păsări în rotire; nenăscut,
un trup al meu creștea printre ființe,
primul meu trup, rămas necunoscut.
Mi-e frigul, apă, iar târziul, pâine; număr
văzut de nimeni cercuri în cărbuni;
și lunec spre fierbinte pân- la umeri,
simțind îmbrățișarea vastelor genuni,
Supune-te, tu, oarbă necredință
luminilor din temple ascunse în statui,
vegheate încă între vechi nisipuri
de ochii fără somn ai nimănui,
Din trup în trup cobor ca pe o scară
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Nebunia maselor se clădește pas cu pas.
Întâi dezbrăcatul până la lenjerie, apoi de tot.
Întâi abandonarea cititului, apoi renunțarea la gândire.
Întâi credința naivă, apoi fanatismul religios sau ideologic.
Întâi ura și discriminarea, apoi omorul.
Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci niște trepte (sau să le cobori). Și în prostie e nevoie de perseverență, de gradație. Ecce homo.
poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și superlative, adresa este:
