Poezii despre religie și umanism
poezii despre religie și umanism.
Trist adevăr
(trioset)
ne credem zei dar suntem vulnerabili
în fața provocărilor din viitor
urcușul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili
tot mai rigizi avari iresponsabili
goliți de umanism cozi de topor
în fața provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili
banu-i stăpân în mintea tuturor
deșarte vanități ne urâțesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor
ne moare inocența prematur
[...] Citește tot
sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de noapte
A suflării nemișcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopește-ntr-unul. Elai!
Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniștite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeș
Răsare palida reflexie a căzuților îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopții" chiar dacă așa o vrea "clișeul"! Atât seara cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respirația e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă și diferențiată. În "inventarul" ei este inclusă și doctrina aristotelică a "nemișcatului Dumnezeu" ca "primul mișcător", primul care a pus cerul și pământul în mișcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemișcare", ca și cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemișcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numește personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât și "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Permisiuni (distihuri inspirate după dictonul latin "Quod licet Iovi non licet bovi")
Ce-i permis abilului
Nu-i și imbecilului.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și ageamiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și neroziei.
Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și belicosului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și ticălosului.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și umanism, adresa este: