roci şi timp

MINA

Cer de minerale,
Fără stele,
Fără lună,
Dur, constrâns,
De roci,
Zăbrele.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţul

Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalţă plopul,
Stele şi pietre sunt.

Adormit se arcuieşte puntea peste viitură,
Un chip mort însoţeşte pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.

Departe păstori proslăvind. În roca veche
Priveşte dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezeşte înfloritul vânt, trilurile a morţilor aievea
Şi paşii înverzesc în liniştita pădure.

Asta aminteşte de pom şi animal. Domoale trepte de muşchi;
Şi luna,
Luceşte scufundată în triste ape.

Revine iar şi umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin oraşul în ruină.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva

Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniştea e ca marea neobosită
Undeva aşteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce se storc prin cârd de gene lacrimi,
Atâta timp cât ochii contopesc
Cer şi pământ, trăiri din mii de inimi
Al căror paşi de dans slăvesc,
Cortina bucuriei...

De ce sunt ochi cu pleoapele căzute
Sub cete de-ntrebări ce vor să ardă,
Din cartea zilei, filele trecute
Şi cu-alor scrum să tatueze-o zgardă
Pe mugurii din buze...

De ce sunt ore întinate-n gânduri
Pierdute-n lava iadului mental,
Când vor minute să atingă trupuri
De îngeri rătăciţi pe orbul mal,
Din iazul veşniciei...

De ce sunt zile mute printre voci
Ce nu de mult cântau un imn carnal,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Je
Adăugat de Cristian Je
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet minier

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu timpul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,
Căci simt adânc în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.

sonet de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru marile Eleusinii

Când calda strălucire a lunilor toride
Va prinde să decline, când soare potolit
Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit,
Îşi va rosti chemarea din nou Eumolpide...

La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior,
Tu vei ghici durerea Zeiţei pământene
Şi plânsetul Fecioarei, ce câmpuri leteene
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor.

Şi-n toamna somptuoasă de purpură şi nacru,
În toamna unde seara încheagă tonuri vii,
Prin surda picurare a orelor târzii
Îţi vei purta tristeţea, încet, pe Drumul Sacru.

Nocturne bolţi vor ninge din slăvi misterul lor,
Ţi s-o răsfrânge-n suflet tăria-ngândurată,
Iar sfânta ta durere va trece legănată,
În ritmuri largi şi grave, de corul sferelor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii noastre

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?

sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă şi cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie ţara: e încrâncenare de şisturi şi rocă
marea, care stă albă şi lucidă: e sudoarea crustei în eon...

de când ne pândeşte dorul?

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet biunivoc

În starea-mi tulbure şi echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...

Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Şi leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ţi, fii biunivocă!

Ştii bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de ţigară,
Ascultă-ţi Dumnezeul intangibil,

Păşeşte pe cărarea-ţi cu aură lunară,
Cu flori de scai şi duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete şi fulgi de primăvară!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamăn în zodie de apă

Din doi în doi arată ora
că ceasurile-s fără rost
şi ceaţa deasă arde-n prora
ochilor mei făr' adăpost

Geamăn mi-e sufletul în tine
şi-o cifră de inimă pară
îmi bate când în piept mă ţine
şi mă-nglodeşte câte-o seară

Trec zodii de aer şi apă
aripa înoată în noroi
şi-n pana ei încă se-adapă
rocile azvârlite-n noi

Scântei în ziduri se ridică
în pielea albă nu mai curge
nici roua din care mai pică
ploaia cu piatra ei în sânge

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiuri

În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverenţe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Şi-şi scutură umbra
Într-o înşelătoare plasă de lumină.

Un lanţ ruginit într-o poziţie de reptilă
E legat de pământ cu braţele buruienilor;

Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheţii naufragiaţi ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătoreşte –

Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii şi nervoase
Fluieră, ţipă şi-njură pe cineva.

Mareea respiră, într-un soi de balans

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!