Poezii despre table și timp
poezii despre table și timp.
Ne întâlnim
la tomberoane în seara asta
prietene să vii să ne întâlnim
nu ne-am văzut de câteva
zile
de autoizolare lângă ne
veste
nu prea bună că se prelungește
carantina cu încă o lună
de întâlniri la tomberoane
poți ieși cu șahul în punga
de gunoi sortat regulamentar
vom
juca o partidă și ne acor
dăm
revanșa pe loc la tomberoane
jucăm un șah și mai vorbim
că nu jucăm table pentru că nu avem
zaruri de aruncat la gunoi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E firesc să te adâncești în tăcere
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
și teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în fața unei table întunecate
de o mie de ori ștersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă
știu că e firesc să te simți zdrobită
precum un coș de struguri roșii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa,
Porcii aceia de petitori
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)
Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume!
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma,
N-ati avut toti acelasi razboi?
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun...
- Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine?
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roy Butler
Dacă învățata Curte Supremă din Illinois
Ar fi capabilă să descifreze secretul fiecărui caz,
Cum ar fi acela de viol,
Ar fi cea mai grozavă instanță din lume.
Un juriu, format mai mult din vecini, prezidat de "Butch" Weldy,
M-a găsit vinovat în zece minute,
Cu două voturi plus într-un un caz ca acesta:
Richard Bandle și cu mine aveam o problemă privind un gard
Iar soția mea și d-na Bandle aveau o dispută
Referitoare la care oraș e mai frumos, Ipava sau Table Grave.
Într-o dimineață m-am trezit cu inima plină
De iubire întru Domnul, așa că de ce nu m-aș duce să-l văd pe Richard
Și să tranșăm disputa cu gardul în spiritul Lui Iisus Christos.
Am bătut în ușă și mi-a deschis soția lui;
A zâmbit și m-a invitat să intru.
Am intrat ea a izbit ușa și a început să țipe,
"Ia mâinile de pe mine, bețivan nenorocit!";
Chiar atunci a intrat soțul ei
Căruia am început să-i explic ținând mâinile ridicate sus.
El s-a dus să-și ia pușca,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajun neromanțat
Din sus, din deal, pâlcuri se arată; pătrate strâmbe de nuiele
Sau țambre, ce abia se țin să lase dâre de căruțe,
Ce nu se văd... ba sunt, de sprijin pe la polate de căsuțe,
Ce în câte-o rână agață cer, cu fum 'n fuioare albe-albăstrele.
O ceață parcă ar da să-ntreme din țevi de monștri, cum tractoare,
Pe asfaltul plin de nume stranii, pe lucii table, Benz ori Jeep,
Ce se adună, câmpuri pline -nici cușma să ți-o pui nu-i chip-
Și se-umplu daruri, roabe pline... Mult peste deal, la strada mare!
La locul liniștei e-un molcom, parcă bătrân de atât uitat,
Doar răscolit de-un scârțâit de lanț pe roată de fântână,
Ce-o duce în spate, parcă toată pe-un lemn, spinare de-o bătrână...
Și-n aer lin ecou străbate; jertfă, un guiț întârziat.
Lumini de zâmbet colorate și bolta în depărtări o aprind
Și alaiuri, parcă toate june, se înțes la mese în grupuri șic,
Privind prin sticla străzii o lume, fără de griji... zărind un pic
Parcă un moș, ce nu-i Crăciun, cu un sac rupt, plângând cerșind.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frontal impact
Fum cenușiu, sau abur, se întrevede pe asfaltul ce-l străpunge
trezind din plictiseală un voiaj de-o zi anostă, oarecare
și, încet, din iute avans, dintr-un convoi rulând mișcare
se înfiripă un nedorit, tulburător dezastru... cum că viaț-ar frânge.
E-o nemișcare mută în table răspândite, strâmbe, mâzgăleli lichide,
ca vidul dintr-un cosmos bănuit că așteaptă o nouă expansiune...
când, slab, mai puțin slab, aproape evident printre priviri livide
de dincolo de uși zdrobite, se aude câte un scâncet... ca o rugăciune.
E-o luptă între tremurat de neștiut de rău, de văz la multă suferință,
ce-ndoaie genunchi parcă cu îmbulzeală a minții, asurzire,
până când lung ce pare timpul de-o secundă, brusc e-o viguroasă tresărire
că se moare alături, pe tăcute aproape... moare parcă eu-mi în altă ființă.
Puteri nebănuite se renasc să rupă uși, să sfarme, demoleze colivii
Și, răgnete răzbat plămâni în suplieri de ajutor să nu stau, s-ajut semeni,
copii transfigurați cu sânge prelingând obraji și ochi încremeniți între palori de cremeni...
îs străfulgerat, dar trece apoi... doar pentru unul viața a luat culori finale-n pete albăstrii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi lomonosoviene
Scânteia revoluției,
roșul de toamnă
în mijlocul
unei străzi
năpădite
de niciundele
zărilor nocturne,
se aprinde în catedrala memoriei
tinerelor
aripi încordate
de dor.
(Niște) pui proaspeți
din găoace,
silabisind cotcodăceala
din jur,
suntem...
Parcă dornici
de a reveni
la liniștea oului
din care ne-am clocit...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobila creolă
Șahul este un joc ritmic și senin în nobila creolă cu gene lungi a minții.
Pe câmp, culori se împletesc cu scânduri,
doi pioni, un cal și un rege în urma lor
au sufletul pătrat pe două rânduri
și un orizont ce le surâde încântător.
Pândesc, purtați de un galop de îngeri
prin hăul unei table ce începe să se zbată.
Căutau să cruțe liniștea din ziduri
cu pumnii strânși la ceruri amandoi deodată.
Solemni, făcând din ceasuri cingătoare
se zbenguiau cu luna în vinul din pahar.
Privesc cum leșină, pălește, dar nu moare,
amestecând cenușa unui nebun murdar.
Încearcă să îl cruțe lângă o scrumieră,
să biruie corăbii și timpurile întregi,
din cioburi de pătrate reflectate în etajeră
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si daca mor zeii?
Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre table și timp, adresa este: