profesor de limbi clasice și teorie literară, poet argentinian
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor se îngrămădesc fără ordine multe lucruri cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă pe jumătate gol, medicamente, pipete, un ceas care nu mai intră pe mână - măsura timpului dintre durere și plictiseală - brățări și inele inutile, hârtii cu scris strâns și nepăsător de medic; și o floare care va muri încet - ca o imagine într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau, al celui ce veghează marginea, al celui care vine doar prin compromis; al celui absent, al neputinței de a minți din dragoste.
Domnul României către țară vine Strălucit de-nvingeri de prin țări vecine. Lasă să purcează corpu-i de soldați Și rămâne-n urmă cu șase bărbați. Dar le vine știre că-n dumbrava deasă Îl pândesc cinci sute turci, oștire-aleasă.
Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieri Domnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri. Turcii în bătaie strigă cu putere, Iar eroii noștri se luptă-n tăcere. O minune mare! Turcii sunt învinși! Numai domnul taie patrusprece inși! Apoi urmă calea-i. Iară luna plină Le așterne drumul cu flori de lumină.
"Sunt două soiuri de oameni", a zis Ka, pe un ton didactic, "unii nu se îndrăgostesc până nu află cum mănâncă fata un sandviș, cum își piaptănă părul, care-s prostioarele care-o interesează, de ce e supărată pe tatăl ei, ce fel de păreri are lumea despre ea.
Al doilea tip de oameni și eu mă încadrez în această categorie se îndrăgostesc de o femeie numai dacă știu despre ea mai nimic.
Zi-mi despre el tot ce poftesti: cunosc ce lipsuri are fiul meu. Nu-l indragesc pentru ca-i bun ci pentru ca e fiul meu! Cum poti sa stii cat mi-i de scump, daca tu incerci, ca pe cantar, sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele fata de multele-i cusururi? Cand trebuie sa-l pedepsesc, mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea. Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui. Doar eu am dreptul sa-i aduc vina si cu blandete sa-i dau pedeapsa, pentru ca numai cel ce iubeste poate sa indrume pedepsind...
Deodată am simțit că mă prefac în pian, Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin Degetele tale, cîntînd, au scos venin Diafan.
Nu, nu, să nu mai atingi Nici în joacă pianul prăfuit din culise; n-ai putea să-l invingi încărcindu-l cu vise: Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui Moartea sunetelor, tuturora, Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise Ucigîndu-i pe-aceia cărora Moartea nu le venise.
Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape, Pianul din somnul lui mut Se va desprinde și va merge pe ape Pășind pe deasupra ca Isus la-nceput.
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99-9.99 lei.
O, prieteni, parteneri ai tuturor nenorocirilor mele, Ascultați! Vă voi dezvălui proorocirile cerului. Ascultați! Soarta-i mai presus de oameni; ea hotărăște Cine va trăi și cine va muri! Pentru a fi feriți de rele, fiți înțelepți!
Zburdalnice, Sirenele dansează pe pășunile înflorite Mângâind harpele, versuind povesti încântătoare; Mie, mie celui răzlețit, legat acum de catarg legat bine, Zeii îmi îngăduie să le-ascult melosurile dulci-otrăvitoare. Ascultați și urmați-mi sfatul: în lupta voastră pentru libertate Încordați-vă și rupeți fiecare lanț, țineți alături, ceată lângă ceată. În timp ce vă vorbesc galera-naripată zboară pe ape-albastre Și, iată! Din mare se-nalță, asemeni unor cețuri, falezele Sirenelor.
Vânturile-au căzut subit; aerul de deasupra Și valurile de dedesubt au uitat să se mai miște; Un demon a-ncremenit aerul și-a alinat adâncurile, A domolit vânturile răsunătoare și-a fermecat valurile,-adormindu-le.
Acum noi întindem toate pânzele, tragem de fiecare vâslă;
Cartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru 
Textul original este scris în limba română.
