poet, eseist, traducător, deținut politic, politician și academician român
Ninsoarea
Văzduh nevârstnic. Stau ș i-ascult O mută convertire-n lucruri. Decembrie-mi vestea, demult, Acest pojar de involucruri Suflate ca din nări de boi, Această oarbă constelare De inocență- peste noi. Ce liniș te! Pe inelare Descind logodne. În auz (mai vechi suna vechile cuvinte?) țâș neș te, incers, un havuz. Alcatuire prea fierbinte, Obrazul nostru plânge, ros -ca de acizi rotind în pâlcuri- de-un ger înalt ș I somnoros, de-un grai virgin ce pune tâlcuri pe gură, streș ină ș I vreasc. Ș I-mi vine, parcă, să mă nasc
O, nu-mi vorbiți de oameni faimoși prin fapte mari! Ni-i faimă tinerețea cu dulcele ei jar, Căci iederea și mirtul zilele-i de aur Sunt mai presus ca toate cununile de laur.
Ghirlandele pe-o frunte pleșuve ce sunt, oare, Decât o-nrourată dar ofilită floare? De ce să-mi încunune, deci, tâmpla o podoabă Ce nu-i e decât faimei prea-trecătoarea roabă?
O, faimă! De vreodată lăsatu-m-am vrăjit De laudele tale, tu nu m-ai amețit Mai mult ca ochii dragei, căci ei mi-au dat răspuns Că nu-mi resping iubirea de care m-am pătruns.
Te-am căutat acolo și te-am găsit în ei. Ți-a împletit privirea-i cunune de scântei. Aflat-am, în privirile-i de foc, Și faimă și iubire,-la un loc.
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Uneori mă prăbușesc dar cu infime puteri, agățat de versuri, mă ridic... Ridicare în așteptarea altei căderi... Sunt nufăr zămislit în oceane de lacrimi... Exist, câtă vreme îl pot slăvi pe Dumnezeu prin vers!
Ce-i viața? Să rabzi poate o zi și alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-și dorește ochii apostolilor care Șterși, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?
Ne-ncântă doar speranța, a viselor minciune, Și dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii asemeni, făgăduinți nebune!
Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei. Ei ne-au dat voie să mâncăm carne. Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate. Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copii lor.
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la 
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru 
