16 octombrie 2002: în orașul Alexandria a fost inaugurată oficial Biblioteca Alexandrina, comemorând vechea bibliotecă din antichiatate, care a fost distrusă
Aristotel
Fire și noduri câte, pân'la el, Din caierul gândirii eleate, Le-au tors atâtea minți străluminate, Ghem le făcu, din nou, Aristotel.
Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul Prin Asia, departe, pân'la Gange, Dar Grecia învinsă e de goange, Inoculând sub silogism blestemul.
O clipă l-a-ncercat atunci deruta, A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon, Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:
Mai ai de scris, bătrâne histrion! De-atunci ne tot trimite cărți pe rata: Alexandria, Sparta, Babilon.
Timpul călătoriei mele este lung calea pe care o am de străbătut este fără de sfârșit.
Am ieșit pe aripile primei raze de lumină și am urmat drumul prin singurătățile lumilor, lăsând urma mea peste atâtea stele.
Calea cea mai lungă mă apropie cel mai mult de tine și modularea cea mai întortocheată este tocmai aceea care duce la perfecta simplitate a acordului.
Călătorul trebuie să bată la toate porțile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate luminile din afară pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii să rătăcească departe, înainte de a-i închide și a spune: Tu ești aici.
Această întrebare, această așteptare se topește în lacrimile a o mie de fluvii și scufundă lumea
Pe caldarâmul ud, Trap-trap de potcoave, Autobuze bubuind Și faruri lunecând Pe ferestre luminând Odăi întunecate. Cu tictac de târziu, Cu tăceri ce plâng, Cu noaptea ploioasă De-afară...
II
Plouă... Nu știu nimic... De zile, de ani, Fără a găsi Cum ar fi altă viață...
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți. El a întins spre mine o ramură ca un braț. Eu am întins spre el brațul ca o ramură. El și-a înclinat spre mine trunchiul ca un umăr. Eu mi-am înclinat spre el umărul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând ca sângele. Auzeam cum se încetinește sângele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rămas un pom singur. El un om singur.
Chiar atât de mult din tot ce mâncăm, bem, vorbim, auzim, facem sau ni se face e doar o grămadă de Rahat? Mă credeam mai breaz decât majoritatea celorlalți oameni, dar de fapt e vorba despre cine atrage mai puține muște...
Adevărul e că m-ați pus pe mine și pe toți ceilalți pentru o lună într-o cușcă fără duș sau săpun și-ați fi greu de convins să recunoașteți diferența dintre noi.
Același lucru s-ar putea spune despre politicienii blocați într-o bulă undeva pe Centura politicii și există puțină sau nicio diferență privitor la lungimea sau extremele pe care le vor atinge pentru a înșela sau trăda interesele țării, iar asta indiferent de orice afiliere la un partid sau altul. Altfel spus, "Faceți ce spunem noi... nu ce facem noi..."
2002 - în orașul Alexandria a fost inaugurată oficial Biblioteca Alexandrina, comemorând vechea bibliotecă din antichiatate care a fost distrusă la Alexandria, în Egipt
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru 
