Poezii despre păr cărunt, pagina 2
Marea de soare
O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare și razele-i curg
pe-ntinsuri de ape și creste de munți
cu cețuri mioape în ochii cărunți
în patul cu stele și zdrențe de nori
ca viața de grele- ca moartea ușori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în pendula de aur
plouă mărunt.
pasărea singurătății
își acoperă cuibul
cu o aripă.
prin lentilă zărește
anticarul cărunt
rotocoale de fum
dintr-o pipă.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul
Mă uit la vânt și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.
Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunțesc și se-apleacă.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec dulce, românesc
Dulce cântec românesc,
Veșnic o să-ți mulțumesc,
Că mi-ai pus în păr o floare,
Să nu uit nicio cărare,
Nici izvoarele doinite,
Nici iubirile trecute,
Peste dealuri, peste munți,
Peste anii mei cărunți,
Căutând mereu virtuți,
S-au cântând din cele sfinte.
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Chip prelung și negricios,
nici urât, dar nici frumos,
păr cărunt și sprâncenat,
palid în costum vărgat,
fruntea-naltă, ochi căprui,
mă asemui cu destui,
doar cu zâmbetul meu geamăn
niciodată nu m-aseamăn.
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie calmă de iarnă
Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorul
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
În miez de noapte,
când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
când zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt câteodată un fior
din creștet străbătându-mi trupul,
întocmai ca și cum mâini reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o cafea
E doar o cafea în grădină,
la casa cu tine stăpână
în triluri de păsări ce-ngână
acorduri din sursă divină.
E doar o cafea, pe-o terasă
privită din zare de-un munte
ce-și varsă, din tâmple cărunte,
izvoare de apă aleasă.
Silfide, pe flori risipite,
se-ntrec să-și arate uimirea
văzându-ți, în ochi strălucirea.
Cuvinte se-ascund, negrăite,
când clipele trec, fericite,
cu noi, o cafea, și iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteo... sentimental
Visele în prag de rouă,
Prin lucirile de seară,
Se alintă și-ncă plouă,
Uitând lunii să mai ceară
Norii, destrămați în gânduri
Ori robiți într-o clipită
Și-ale stelelor rotunduri
Zac în taina risipită.
Nu e loc de-a mai pătrunde,
Iar clepsidra răstignită
Și-a-necat nisipu-n unde,
Ca o pasăre rănită.
Ruginită sau căruntă,
Vremea-i tot mai schimbătoare,
Sfidătoare, ne înfruntă,
Ce ne facem cu ea, oare?
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre păr cărunt? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr cărunt, adresa este: