Poezii despre prostie, pagina 23
Dorule
Frunzuliță flori mărunte,
Munții mei, tâmple cărunte,
Dați frâu liber dorului,
Dorului, odorului!
Plimbă-te, dorule, plimbă,
Doinind nestemata limbă,
Flacăra mormântului
Pe viul pământului!
Du-te, dorule, tot du-te
Până-n zările pierdute,
Leagăn viselor pustii,
Copilandrelor prostii!
Lasă-te, dorule, lasă
Peste mireasa aleasă,
Din munți pân' la malul mării,
Doinind doina dragă țării
Pe aripile visării!...
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara mea (pamflet inspirat după Ion Pribeagu: În țara mea, 1915)
În țara mea-s câmpii și munți,
Cum nu mai sunt pe lume,
Și oameni tineri și cărunți,
Și mulți se țin de glume.
E plin Guvernul de inculți,
Ce nu fac vrun efort,
Iar proști avem atât de mulți
Că dăm și la export.
Toți boii-s azi în Parlament
Și-s foarte aroganți,
Pe mintea lor nu dau un cent,
Iar proștii sunt savanți.
În țara mea, toți politrucii,
Deși-i europeană,
Toți guvernanții și năucii
"Iau lefuri de pomană".
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explicații în van domnule Budoi, habarniștii o țin pe-a lor.
Guvernul Ponta a pus impozit pe bacșiș (pamflet)
Guvernul a ținut morțiș
Și-a pus impozit pe bacșiș.
Corupția,-n loc s-o stârpească,
Guvernul vrea să o albească.
Azi toată lumea vrea să știe:
Pe când impozit pe prostie?
Căci, dacă pune, cotizanții
Mai însemnați sunt guvernanții.
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (1 mai 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea bună vs cartea proastă
O carte sigur este bună
Când nu te-nduri s-o lași din mână
Și când, citind-o, negreșit,
Îți pare rău că s-a sfârșit.
O carte-i proastă, tre să știi,
Când zace mult în librării
Și-așteaptă tristă ca-n sfârșit
Să fie dusă la topit.
poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (9 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabla acoperă
pieptul și inima de dragoste
o feresc să nu facă
prostii în disperare ar sări
dacă n-ar fi cușca metalică
unde depozitez toate alifiile
și cremele de protecție solară
platoșa ține în frâu frigul
țării de cleștar și te face sclipitor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bivolul și coțofana
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!
Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,
Se pitește la pământ
Și de-odată zdup! îi sare
Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
[...] Citește tot
fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Iubitul cel prost
Voi scoate o antologie a mișcărilor mâinii
(Mâna ta e rece ca o furculiță).
Strânge cu fărașul tot ce mai ramâne:
Ochiul tău de baltă, gura ta pestriță.
Am, de veselie, patruzeci de dinți.
Nu pricepi o iota, am vâslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e sătul,
Mergeți toți acasă-n paturi mai fierbinți.
Îmi vârâsem capul cu sila în piept
Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii.
Dar nu era decât buzunarul tău drept.
Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învechirea vinului
De vinul nobil, vinul bun,
Un lucru eu aș vrea să spun:
Cu cât mai mult se învechește,
Cu-atât mai bun se dovedește.
Acuma despre vinul prost,
Să nu-ntind vorba fără rost:
Cu cât mai mult se învechește,
Cu-atât mai mult el se acrește.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (12 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriere aleasă
Pestelcă peste pestelcă
deasupra altă pestelcă
și dedesubt un antricot
pe urmă un stejar cu ghinda verde
(prost ăl de nu m-o crede)
hai oameni buni poftiți la ghindă
uitați-vă în ea ca-ntr-o oglindă
descoperiți-i forțe nutritive
ca împăratul ierbii din Ninive
târâți-vă pe burtă așa cum viermii fac
umblați în patru labe sub copac
zdrobiți-o între dinți ca pe-o faianță
ca pâinea noastră de la manutanță
băgați în burtă verzile ghiulele
ca să plesnească-acolo-n mii de stele
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre prostie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostie, adresa este: