Poezii despre prostie, pagina 24
Vânătaia
un el cu nume de ceferist
vorbește cu mine pe
o plajă foarte largă în gara de nord
din bucurești - trenul
zice el nu întâzie
voi cei aterizați de la mare
mai stați
pe aici nu e niciun pericol: să nu murți
ca proștii
de inimă albăstrie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui prost
Pământu-o clipă s-a oprit,
Din mersul său și din rotit,
Pe tine ca să te privească,
Și-a spus cu-o voce omenească:
De când sunt eu (de mult, cu rost),
N-am mai văzut așa un prost!
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (20 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zicere
Orice om prost este o gratie.
O, tu abundență de colivii!
Inimă tu, felină prămație
pândind peste tot colibri.
Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agățate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.
Fiecare om prost e o gratie groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.
Atunci cerul rămâne neprivit
și fiecare stea de capul ei, -
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Necuvintele (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E bine a trăi
E bine a trăi și la-ndemînă
Oricărui ins măreț, deștept ori prost,
Fie că are umbra lui un rost
Fie că trece ca un fulg de lînă.
Dar a fugi cătînd alt adăpost,
De țară, de obîrșii, de țărînă,
E că, mai tînără sau mai bătrînă,
Mai scumpă rînza decît ele-a fost.
Cînd în oglindă te uiți ce ești, la tine,
Nu te apucă, patriote, greața?
Și nu-ți roșesc obrajii de rușine?
Cela ce vrea domnie peste țară,
Nu e de-ajuns să-i caute dulceața,
El trebuie să știe să și moară.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor cu idei...
Din puțul gândirii, ies idei cu kilu',
De hazna sau mândre, ce contează stilu',
Transformate-n fapte, asta-i șmecheria,
Cele mândre-s proaste, haznaua-i boieria!
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 66
Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerșește
Că pușlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mișelește,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârșirea-i terfelită tare
Puterea-i șchioapă și secătuită,
Celui ce știe, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învățătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.
Sătul de tot, aș vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 95
Un chip frumos rușinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Și tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viața ta o povestește
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njosește, ci te preamărește;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Și-acele vicii care sunt în tine
Sălășluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar și vezi lucruri curate.
În viață, dragul meu, tu chibzuiește
Prost folosită, lama se tocește.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramă
De la Dunăre mai sus
eu aș tace poate nu-s
De la Dunăre mai jos
prostu-i însă și mai prost
Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa
Aș jigni însă țăranul
care-i prost care-i Zăganul
Nu aștept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul meu
privirea ta-i un dar ceresc
dar de ce oare ma feresc
de-a te privi si ferici
si mai cu foc
sa n-am noroc
de-a te iubi!
din ochiul tau nu am cules
am tot privit si tot ales
numai povesti numai prostii
m-am ratacit in al meu joc
tot n-am noroc
a mea sa fii.
prin bolta ochilor senini
am indurat ploaie de spini
sa cant poeme si povesti
sa ratacesc din loc in loc
raman mereu fara noroc
ca tu nu-mi esti.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Durerea pomului
Tată, pomul din grădina noastră,
Părul cel cu pere pergamute,
A-nceput, de-atâta vreme proastă,
Zilnic, spre pădure să se mute.
Nu mai este cum era-nainte,
Toată lumea părăsit îl lasă,
E ca un copil fără părinte,
De când, tată, tu te-ai dus de-acasă.
Și profund plecarea ta îl doare
Și țârâna rădăcina-i strânge,
E ca inima-mi presimțitoare,
Care după tine mereu plânge.
De indiferență nefirească
Pomul vrea să se sălbăticească.
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre prostie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostie, adresa este: