Poezii despre fructul oprit, pagina 3
Replică la poezia "O, Evă!" de Valentin David
Adame, dorul este evident
Dar, mărul meu e fruct oprit, se știe.
De vrei să-l ai, te rog să fii decent,
Să muști din el ca dintr-o poezie.
Te știu cam aventurier din fire-
Dovadă, vrei să fii sugar acum,
Dar, vezi, că laptele o să-mi expire
Și nu mai este bun pentru consum.
E toiul verii, mai e pân' la toamnă
Și mie mi-este dor, dar am răbdare,
Să-mi cadă frunza. Cin' ți-a zis că-s doamnă?
Nu ești cuminte? Am o gură mare!
De vrei copii, așa cum îmi declari,
Prezintă-te acuma cu inelul
Și în genunchi (știu c-ai genunchii tari)
Pune-mi în palmă cardul, portofelul!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noi fie-ne vorba
O surpare cât un cer dincolo de orizont,
o trusă de iubire cu instrumente sterilizate
care nu se pot folosi decât în dragoste
iar ce se întâmplă după aceea
lasă fructul oprit să se coacă.
Nu știu nicio limbă în care cuvintele,
să nu se ascundă după priviri,
în conturul lor femeia capătă forme
șlefuite în marmoră albă.
El ar dori să-i deseneze pe trup
clarobscurul ce estompează liniile
lăsându-i pe coapse mușcătura de mac
în cicatrici încă vizibile.
Mierea din gura ei am s-o beau
până ce vinu-i împrumută culoarea
și-n părul ei coboară stele necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilul
Cum anii trecură poveri nechemate
pe chipul-mi rămas într-o vară târzie!
și-atâtea speranțe..., în urmă lăsate,
fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...
.
Deodată aud un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
și zeci de dorințe se puseră iară
să muște cu sete..., din fructul oprit!...
.
Exilu-mi deschide departe o poartă,
în noapte-și aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie..., ascunsă discret.
.
Departe și singur ce tristă povară!
în suflet revine, o simt tot mai mult,
când dorul pribeag spre patrie zboară
și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.
.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai...
Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi
Eu în voalurile lila te aștept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcați în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăși clipa!... Știi că timpul e hapsân!
Fură vise și iluzii și le risipește-n hău
Și nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopțile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...
Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi și-om fi la apus de soare
Să nu muști,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Androgin
Îmi amestec sentimentele cu tine,
nu mai știu nici cine sunt; ce ești,
și tot raul se descarca-n bine,
nici macar nu știu cum te numești!
Parul tau devine parul meu și iata
ca-l spal cu uleiuri din Levant!
Forța mea nu scade, dimpotriva;
mersul e parca mai elegant!
Vreau mai multa mângâiere totuși;
n-am rațiunea fructului oprit
când tu ma plimbi în luntrile cu lotuși
sunt integral și te privesc uimit!
Rușine nu-mi mai e și nu simt vină
ca umblu fara haine mahaviric;
și n-am nici simțamântul de rutina
nu fabulez ci ma comport empiric!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul valurilor
Întind gândul, îmbrățișare,
așa cum întind mâna după fructul oprit de fața împărătească
ce a repartizat fiecăruia câte o bucată de cer,
câte o haină de îmbrăcat eternitatea cu pipăitul stărilor,
câte un umeraș pe care să își pună intimitatea,
să prindă și să desprindă nasturii cuvintelor,
martori ai deschiderii și închiderii șifonierului inimii.
Întind gândul, atingere măiastră,
mai mult decât ar putea chiar palmele,
tortițe de prins darul vieții,
gata de muzica ființării,
gata de eliberări, planări în aerul viselor.
Sedusă de muza, alchimist,
ce schimbă în zbor dorul pescărușului,
leg și dezleg șiretul de care atârnă înfățișarea întinsului.
Ca dintr-o peșteră, scot capul în gura pădurii de simboluri,
mă întind, maree,
să îmi descopăr prelungirea în rezonanța undelor.
Artistă fără pereche, marea îmi răspunde în poemul valurilor.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, a zilei și a nopții
Marie-mi ești, mereu purtată-n suflet,
Și Magdalenă când ne suntem noi,
Imbold spre împlinire și spre umblet
Și spre-nălțare-n timpul de apoi.
În adevărul ce ți-l porți în lacrimi
Se zămislește pasul triumfal
Ce-ntr-un consens izbăvitor de patimi
Redă vieții rol primordial.
Renăscătoare de îndemn spre ceruri
Când norii par prea greu de risipit,
Dorindu-mă, mă-mbogățești cu daruri
Având esența fructului oprit.
Marie-a zilei și Marie-a nopții,
Te tot aștept, știind că dată-mi ești,
Îmbrățișați să trecem pragul sorții,
Nepăsători la vorbele lumești.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (26 iulie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru anotimpuri
În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.
Acum ești crud, ești tânăr și lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ți conduce viața
E bucuros când râzi ori când șoptești iubire
Fiindcă ești copil și da, ai fericire.
În vară, când e cald și întâlnești iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărțirea
Totuși e tinerețea precum un fruct oprit
Și tu, tinere dragă, ești încă fericit.
Dar toamna tristă vine, nu mai ești un copil
Începi și sufletește să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deși lacrimi nu curg
Incet pășești spre țărmul unui drum mult prea-lung.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara aceea
veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă țărmul pentru prima dată
nu știai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea
dar încercai și veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaș căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
și-atunci m-ai privit în ochi și mi-ai spus:
parcă te-aș cunoaște
eu am râs pentru că pregătisem cușca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanță și te apropiai, te apropiai
făcusei deja câțiva pași dar nu-ți dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte
erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine știe acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopți de iubire
care curgeau neîncetat ca niște bătăi muzicale
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata de apoi
la judecata Ta
n-am să mă apăr, Doamne,
nici iertare-n genunchi n-am să-ți cer
n-o s-aduc avocați
voi mărturisi
nesfârștele încercări ale traiului meu
efemer
mari uimiri
și emoții adânci
și iubiri
îndoieli și trădări
răzvrătiri...
sufletul meu va fi cum a fost
la vedere
n-am ținut vreodată vreun post
am păcătuit însetat de a ști, de plăcere
am râvnit
la minunile mâinilor Tale
am furat din grădini flori și piersici și mere
am dorit fruct oprit
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fructul oprit, adresa este: