Poezii despre ozon, pagina 3
Aici nu se intră
Aici nu se intră,
E un blestem ai rădăcinilor
care s-au unit în pământ!
Cine calcă pata de cerneală,
se înroșește din cauza globulelor
care plutesc acum în ozonul de munte.
Nu se intră și nu se iese,
decât dacă accepți să rămâi rănit
și nebandajat...
Dacă porți rana prin lume,
ca toți să te privească, precum un pom
răsărit și necunoscut după prima frunză!
Aici nu se intră, domnilor,
decât dacă suportați pata de cerneală,
plină cu globule care nu mai dispar,
niciodată!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de rai
Caravanele se mișcă pe cer
De nouri negri, fumurii alure...
Tot mai bezmetic ei roiesc și pier,
Lăsând să cadă lacrimile pure!
Semeț cobor rafale din etern
Prind norii năuciți de scânteiere!..
Preludiul molatic de seren
În cale de fantasme se așterne!
În culoar artistic de ozon
Feeric o văpaie se aprinde...
Călătoream prin paradisul tron,
Prin diminețile nemărginite!
Părea că nu înțelegeam deja,
Dar ce era aici a înțelege
Când fericirea-n mine dezlega
O clipă, ce venea a mă alege?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sinteza sub soare
Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Și mediul ambiant e musai blând
Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Și valea se trezește deodată chiuind
Dar una e voiajul leneș de vacanță,
Respirând absent sau dând din clanță,
Trudind, țăranii fac băi de sudoare,
Tu în șezlong întins, ei arși sub coșmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâș în ani, o mie!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasmagorie estivală
pe muntele meu falnic se fericesc izvoare
răsar povești din constituția adâncă
valuri de ape limpezi au dulce savoare
mă răcoresc căci vara e fierbinte încă.
cu păstrăvii veseli mă scald sub cascade
parcă aș vrea și eu să am solzi argintii
armură pentru trupul care încet decade
sub influența morții cu chipuri pământii.
la umbra brazilor azi simt o relaxare
admir nemurirea freamătul pururi verde
ozonul primenit îl răspândesc în zare
în raze de soare știu să se dezmierde.
codri îmi sunt prieteni sacră consolare
contemplu frenezia care nu se pierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozonul filosofiei
Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate și fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Și raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea și adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau niște ciute negre
Prin pădurile minții
Făcându-le să privească si ele
Privelștea frumuseții sublime de magnific
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni?
În peșteri tainice de piatră
Fâșii de aur, telururi
Se ascund în roca
Mineralizată
Minunile acestei lumi.
O mică dungă de metal
Acesta este tot filonul,
Dar nu, întregul deal
L-a cuprins în brațe omul.
Și de sub razele de soare
Din aerul acesta plin de ozon
Am bătut a "Păcii transversală"
Până dincolo de-al șaselea filon.
Nu am dat din întâmplare
Peste bogății ascunse în pământ,
Ci prin atentă cercetare
Am găsit atâta aur în adânc.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)
nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum
fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirație
Tu ești buenos aires, ești ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu ești prințesă și eu sunt cneaz...
Ești Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galițchi, fratele tău, bată-l de șogor,
ne suspectează că suntem vampiri.
Trupul tău scapără-n curbe semețe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandrețe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!
Mai e o vreme și vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ții isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Taina munților se ascunde
Printre cetine și nori
Curg mistere cristaline
In suspine de izvoare line
Tămâiată-mi răsuflarea
Pieptul citește poezia de ozon
Luna stă pe o culme
Lupii o slăvesc cu urlete
Tainic mă cuprinde tăcerea
Peșterile-mi aud ecourile
Zvârcolite in mine
Lumea-i in depărtare
Zumzetul de fiere și betoane
Din adânc de munte se naște
Muntele tăcut privește
Taina măruntaielor se risipește
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ozon, adresa este: