Poezii despre icoane, pagina 4
Ea era frumoasă și rea...
Ea era frumoasă și rea.
El era rău și frumos.
Erau unși cu miere de viperă
de sus pînă jos.
Ea se temea de virtuți.
El de virtuți se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
și pe el, și pe ea.
Ei au trăit neștiind.
Ei au murit neștiind.
Sfinții foarte triști au rămas
în icoana de-argint.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele tău (Luceafărului)
Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Tău,
Luceafăr mereu înflorind chemarea și gândul,
Înalt luminându-ne semnul Eternității
Sfântul nostru pământ părinții numindu-l.
Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Timp,
Icoană a neamului este și va să rămână
Numele tău, Numele Tău, fericitul, precum
De-a pururea sfânta noastră Limbă Română.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paști
La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.
Orașele de sus, în sărbătoare,
Au întins velințe și covoare,
Și ard în potire
Mireasmă subțire.
Și din toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroșii copii.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot întinde mâna
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Icoana
Ce frumusețe, câtă lumină,
S-au strâns pe un chip,
Câtă blândețe, ce dăruire,
Ți-a dat sfântul timp...
Diminețile toate senine
În ochii tăi se găsesc,
Roua și ploaia, când vine,
Cu vraja lor mă privesc.
Iubirea la tine-i fericire,
Iar dragostea parte din om,
Ce frumusețe, ce dăruire,
Icoană, în veci fără somn.
poezie de Bebică Ghiță din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poezia...?!
Sculptură dintr-un gând!
Din mii de gânduri și din lacrimi!
Din iubire, nemurire și-mplinire!
Icoană sfântă, doar... icoană!
Și dor de lume, dor de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soră de caritate
Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană
Spune pentru mine o rugăciune
E rău să fii bolnav și e toamnă
Îngrijește-mă bine pentru că iubita care vine la spital
Cu prăjituri și vorbe bune, mă așteaptă
Și-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă
O, sînt slab și sînt Isus
Inima se ridică sus, și citesc o carte înțeleaptă.
...
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeului
S-a-nchis albastru-n clopote târziu
și urlă disperat la clopotar,
ascultă zeule!
ploaia de interjecții
spânzurând de funie
până jos la ochii icoanelor.
Zeu cu o mie de verbe,
aruncare a ochiului peste cuvânt
întinde-ți răsuflarea
peste câinele din mine!
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre icoane? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre icoane, adresa este: