îndemânare

Acţiuni on line

Mulţi vorbesc pe WhatsApp
cu iscusinţă şi îndemânare
cineva scrie un comentariu
la postări aferente
altcineva dă like-uri
unii îşi fac selfie de zor
alţii postează pe facebook
pe instagram sau twiter
cu aptitudini abile
mai sunt cei sună la urgenţă
iar alţii dau bip tot acolo
sau mai adaugă câte un gif
plus emoticoane şi emoj-uri
cu talent şi măstrie
care-s şmecheri pun stichere
şi nu în zadar nici în derâdere
căci toate acestea
ar putea să inspire poetul
să le pună în schema logică
a unui poem on line.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i înălţătoare...

Iubirea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Forma ei pusă-n lumină

Iubirea-i floare şi nai
În credinţele din rai,
Puse-n crucea răsucită
Într-o coastă învechită.

Ard în focul ei subţire
Clipe lungi de fericire,
Apoi cu îndemânare
Înzestrez fulgii de soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

OZN

Dintre enigme aspre şi severe
Apare statura unui mister
Înveşmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.

Venit la noi de nu ştiu unde
Din cosmosul străin şi vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid

El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenţi peste ştachetă,
Când îndrăzneţi şi când timizi
Ca cei crescuţi în eprubetă

Călător în timp şi spaţiu,
Stăpân pe cosmos şi destine
Mânat de pofte şi nesaţiu,
E posesor de energii divine

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face albinuţa?

Ce face albinuţa harnică?
Foloseşte fiecare oră cu lumină
Şi-adună miere toată ziua
Din fiecare floare deschisă!

Cu ce îndemânare îşi construieşte fagurele!
Ce frumos întinde ceara!
Şi munceşte din greu să pună bine
Dulcea mâncare pe care-o face.

În opere de muncă sau de-ndemânare
Ar trebui să fiu harnic şi eu
Fiindcă Satan găseşte o răutate
Şi pentru mâinile proaste.

Cu cărţi sau muncă sau joc sănătos
Să-mi petrec primii ani
Aşa voi putea să dau în fiecare zi
Un răspuns bun.

poezie pentru copii de Isaac Watts din Cântece divine traduse într-un limbaj simplu pentru uzul copiilor (1715), traducere de Bogdan Popescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Prind peşti şi apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea şi îndemânarea, mai puţin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
şi refacerea bunei dispoziţii,
seara e momentul când totul se împlineşte
oraşul e citit de lumină şi freamătă.

Noaptea stelele se grăbesc către ape
şi le privesc cum valurile se luptă.

Pescarii aşteptă zorii să-şi încerce norocul,
dar peştii nu-s flămânzi
şi întârzie să fie curioşi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De invidie

ar fi în stare să-şi mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
săraţi cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
îşi roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în braţele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simţit invidia cunoaşterii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul de noapte

pleoapă grea de piatră
apasă ochiul de sfinx
se deschide poartă spre gaură de vierme
stele urcă din adânc
izvor de nelinişti şi neputinţă în inima
căutătorului simulant versat al adaptabilităţii
fără altă îndemânare
decât căutarea până la margini
unde-şi ia răgaz de odihnă
cu picioarele atârnate în afară
printre ceruri străine
rotit odihnitor
sub propria aură aşteptând
tramvaiul la capăt de linie
dacă o mai porni vreunul
la ora 12 noaptea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pe un colţ de rai

a face dragoste cu o femeie urâtă,
ce a pierdut îndemânarea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
să caute răsăritul,
şi să-l soarbă cu ochii tentată de buzele tale
uneori dulci,
alteori amare
precum cafeaua servită de diabetici,
şi care să-şi piardă ultima picătură de iubire
iubindu-te pe tine,
zeu mistificat
este ca şi cum ai plânge de frumuseţe la un colţ de rai unde sfinţii îşi plimbă câinii în lesă,
şi ştiu că nicio femeie nu este urâtă
când este a ta.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

în noaptea-aceea efemeră
cred că am fost nemuritori
îmi amintesc adeseori
de cămăşuţa ta lejeră
ce-avea la piept doi bunghişori
mici de sidef
şi transparentă
că şi în amintiri îmi dă fiori

în zbuciumul năvalnic de-nceput
s-au rupt şi au sărit cât colo
şi-n răvăşitul aşternut
liră erai şi eu Apollo...

astăzi închisă ca o sferă
îmi spui că vremea a trecut
că-s corzile mult prea uzate
şi-oricât de bun aş fi-n dexteritate
un cântec nou nu va mai fi ca la-nceput...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!