Poezii despre București și moarte, pagina 2
Doctoriței Oprea Gabriela, de la Spitalul Universitar de Urgență București, Clinica de Gastroenterologie (pamflet)
Deși e mică de statură,
În ea-i o uriașă ură;
Cu nasul e mereu pe sus,
Iar omenia a apus.
Te-aștepți, la ea, la omenie,
Dar parte ai de mojicie.
De s-ar muri de vanitate,
Ea ar muri în chinuri, frate.
Orice ai face, ne'ncetat
Ea te socoate vinovat,
De toate relele ce sunt
În Cer și-oriunde pe Pământ:
Desigur că a ta e vina
De uraganul zis Catrina,
Că e cutremur de pământ,
Că unii oameni n-au cuvânt,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
ce versuri grele și limbaj de plumb
așterne pana mea pe molcuma hârtie
o țară se preface că nu știe
de ce nu tac ca mortul în porumb
al doilea sfert de veac icnește vag
ca un țăran trezit din crâncenă beție
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând același prag
cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falșii Moisei?!
și cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toți sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului și firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul craniilor
Sunt craniile puse într-o carte
și sufletele scriu cu detașare
ce nu s-a vrut... ce-a rămas în uitare,
despre iubirea ce nu are moarte
din măreția cui se-nfruptă marea
și are-o vârstă multimilenară?
îmbrățișând cu valul ca o fiară
când pathosul sărută adânc zarea?
din măreția cui se-nfruptă cerul
și în a cui splendoare se revarsă?
pictează miradorul când e-n transă
și când iubește parcă e fulgerul
nu e menit timpul ca să iubească,
Sheolu-i locuința ce-a clădit,
tăcerile în criptă-au amuțit,
doar cu tic-tac-ul poate s-o trezească!
[...] Citește tot
poezie de Emanoil Sânziana din Din volumul "Drumul craniilor" (12 iulie 2022), traducere de Sanziana Sanziana
Adăugat de Emanoil Sânziana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport de complezență
Minciuna prințe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere
N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuții strânși din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă
Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-și trage pentru sine
Partea din strădania omidei
Vei pleca-ntocmind doar un raport
Și trăgând de păr niște concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată alcoolic
Pe strada sihastrică, un bătrân bolnav
își plimbă trupul, în noapte,
fără vlagă, vinovat.
Tușește sec, blamând tutunul tinereții și barurile Bucureștiului.
Copiii i-au plecat în lume,
Au fugit de-al lui violent nume.
Cu ce folos, mai plângi acum bătrâne?
Când ți-ai băgat în pământ consoarta, împreună cu acele
ieftine amante.
Ți-ai amărât pruncii, în anii de alcool.
Ți-ai înjosit nevasta, în anii de alcool.
O viață vicioasă, afară și acasă.
Acum, la final, pe meleagurile bătrâneții,
Regretele îți ies în cale iar.
Crezi tu bătrâne, că moartea te va scăpa?
Fiindcă, viața nu te-a iertat...
Mă uit la el și mă necăjesc,
Iar m-au apucat convulsiile sociale...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către guvernul României
Ce sorcovă și târguri ai în steag
Și ce poșircă îți băltește-n sânge,
Guvern al inaniției, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-nțelegi coșmarul vieții lor
Că sunt abuzuri cu nemiluita
Și că n-au cui să-i ceară ajutor
Românii din Covasna și Harghita?
De propria ta țară te ferești
Și imposibil s-o conduci îți este,
Că ai ajuns să fii, la București,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasă, alții sunt stăpâni,
Bați temenele la Înalta Poartă,
... Persecutați, doar fiindcă sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iartă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1997)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu năduf
În Bucureștiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu fărașul,
Viața s-a scumpit mereu,
Văleleu și văleleu.
Leafa o privești nătâng,
Căci banii nu-ți mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poți să iei nimica.
Carnea nu poți cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muștar,
Le privești în galantar,
Untul, brânza, știi mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru și cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii, Doamne, bun!
Români adevărați, la noi în țară
Ne-au pus străinii jugul pe grumaz
Și ne-am făcut în lume de ocară,
Uitând c-am fost cândva popor viteaz.
Ne-au confiscat ce-am dobândit cu sânge,
Istoria și trupul țării mici,
Iar graiul nostru suferă și plânge,
Când e vorbit de niște venetici.
Ne-au interzis și sfinții-n calendare,
Să fim atei și să ne pierdem seva,
Căci spiritul ar vrea să ni-l omoare,
Să nu mai știm de Sfânta Parascheva.
Iar pe alt sfânt, care ne-a fost aproape,
Dimitrie cel Nou din București,
Ar vrea-n uitare-adâncă să-l îngroape,
Ca și pe fețele bisericești.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn basarabean
În codri 'nalți de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie prinos de Spirit și Transfigurare,
Logos și Lacrimă, Rost și Lumină...
Gură de Rai și sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde și Har,
Leagăn de aur, cu sânge și miere,
Câini fioroși hămăiesc din nou la hotar...
Matcă statornică în substanță și formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolșevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălți, la Lăpușna, Cahul și Tighina,
Din nou, graiul țării își plânge destinul,
Între Prut și Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul și Pâinea, și Vinul...
La București, se înfiază jivine,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre București și moarte, adresa este: