Poezii despre București și moarte
poezii despre București și moarte.
Salonul morții: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiți" de superficiala doctoriță Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgență București (pamflet)
Mamă munți de duioșie,
Te-a băgat în agonie;
Însă fuse voia sorții:
Astăzi tu scăpat-ai vie
Din salonul morții.
Oameni buni, de omenie,
Te-au salvat la Terapie.
poezie de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salonul morții: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiți" de superficiala doctoriță Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgență București (pamflet)
Aici nu te-nsănătoșești,
Ci și mai rău te-mbolnăvești.
De la o simplă greață, vomă,
Poți să ajungi rapid în comă.
E locul care-ți dă fiori,
Căci poți ajunge chiar să mori.
Scoțând o moartă din salon,
Infirmiera, un zdrahon
Cu milă și bun-simț inerte,
În loc de "Dumnezeu s-o ierte!",
Zdrahonul ăsta nepereche,
Râdea cu gura la ureche.
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (30 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Internată în stare gravă la doctorița Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgență București, în urma unui accident vascular și cu diabet sub tratatment, mamei mele i s-a adus miere la micul dejun
Aici, în loc de excelență,
Ai parte de incompetență,
Suficiență, aroganță,
Renunți la orișice speranță,
Căci în spital, putem conchide,
Incompetența chiar ucide.
Pe ei cu ochii de nu ești,
Tu ortul popii îl plătești.
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în patruzeci
am murit prima oară la sfârșitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureștiului și
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie și m-au radiat
de la evidența populației.
pe atunci se murea foarte mult și
dispariția mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reușit să șterg
toate urmele și lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ții minte cel mai bine.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi, Țară...
... Vezi, Țară,
Tinerii cum jură
Că s-au născut și sunt români
Cu dragoste și nu cu ură
Cum lătra haite-ntregi de câini
Aude oare doamna Merkel
Medvedo-putii și Kuzmin
La Chișinău scandează gloate -
Suntem și vom muri români!!!
Aude oare Bucureștiul
Și arsul nostru parlament,
La ambasadă tineretul
Cum jură Marii Românii,
Solemn?!!!
Îți mulțămesc, Mărite Doamne,
Că mi-ai dat zile să trăiesc
S-ajung s-aud cum mii de oameni
Scandează:
Țară!!!
Te Iubesc!!!!
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, Domnule Iurie! Spre deosebire de doamna Betty, mie nu-mi place! Vorbiți de ură? Culmea! Ura mustește din acest patriotism [...] | Citește tot comentariul
Universitatea Cluj
Alături de "U" în continuare
Când are nevoie, la greu.
Până la ultima suflare
Voi fi lângă tine eu...
Tu reprezinți ceva special,
Nu ești o echipă oarecare.
Cea mai iubită din Ardeal,
Iar dragostea mea nu moare!
Mi-e dor să fii pe prima scenă
Cu CFR să te duelezi
Și susținută de-o "arenă"
Chiar dacă câștigi sau pierzi.
Te iubesc cu sufletul curat
Indiferent în ce ligă ești.
Fericire tu mi-ai dat
Alături de Dinamo București.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Proust
Caută-mă, viață, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul și celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...
Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieșit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluției franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranțe în brațe,
La fel ca românii, în 89, la București,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...
Caută-mă, viață, în viața mea
Găsește-mă și vezi ce poți alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine femeie
La tine femeie, mereu îmi e gândul
Și pagini de cărți răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viață ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.
Puterea în rod să te țină cuprinsă,
Cu zile și nopți peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaș neatinsă,
Pășească vremelnic într-un corp de-admirat.
Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaș, dezinvolt.
El străpunge și ochiul de zeu,
Ce privește răpus, chiar de-i mort.
București... 8 martie 2020
poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara în capitală
Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre București și moarte, adresa este: