Poezii despre Bulgaria, pagina 2
Leșin bulgăresc
nu mă trage de limbă! n-o să afli mai
nimic am urcat 238 de trepte abia
suflu
de pe plajă până în camera de hotel cățărat
pe o stâncă adâncă - abruptă? -
cumva
numai sub cearșaful ud mi-am găsit liniștea care la
balcic nu te privește: nu o
să afli
nimic de la mine în aranjamentul de sus
al exersării leșinului bulgăresc! nu trage
ceafa
mea foarte laxă nu trage la mersul
cu versul în pantă, nu știi...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui sergiu n
nu mi se pare normal
să cazi de pe cal...
orice actor din balcani trebuie să
știe să călărească! unde să
se afirme dacă nu
în filmele despre sine (?!) în brațele
bulgăroaicelor brațele sârboaicelor
româncelor macedo
româncelor și
mai puțin la sânul ca fânul al unguroaicelor ce
urăsc ele toate femeile din
siria de... panonia...
ooo
din gara din buda
pesta din buda
pesta, prieteni ai fe
meilor definitiv unguroaice!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina
inspirat de musacaua de țânțari
făcuți una cu plămânul în seara aceasta
nu pot să nu mă gândesc
la viața teribil de grea a mariei - regina
înconjurată de toți
împungătorii ăștia bulgari plini de nerv
zumzăind
în coastele ei răspândite-n grădina
cu trandafiri și cățărătoare terase și ape-n mișcare
cu la revedere peste un secol de sugrumare
o inimă
de sare încă mai ține pământul
să nu alunece-n valuri
tristețea peste turiștii-nțepați
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu ochi
Dar ninge. Ninge cu ochi de pesti,
cu ochi de serpi, de caini.
Ninge izbind in ziduri pana devin nefiresti,
oarbe si fara stapani.
Ninge. Si ochii se sparg, lasand afara
vederi de piatra, privelisti marine,
infatisari ale lumii fara de sine,
micsorata, fugara.
Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezise,
patrate, triunghiulare,
inghetand in turturi fara culoare,
atarnand de jgheaburi, de acoperise....
Ochi rostogoliti in canale. Azvarliti cu lopata de lemn
sa se faca partie goala, pe strada.
Ochi, bulgari de gheata. Ochi, om-de-zapada.
Ochi peste care trece sania-n clinchet solemn.
Ochi mari. Din ce in ce mai mari, pana se sfarma.
Ochi cu pupile negre latindu-se-ntruna,
cat fereastra-n care bate luna,
ochi cat zidul. Ninge. Ochi cat turla. Ochi de iarna.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermii
preț de o secundă imundă în noaptea
foarte lată bulgară
nu pot explica prea bine de ce
am crezut că marte aproximativ murdară
vizibilă pe cer în timpul eclipsei
deasupra fermei de midii de la cap kaliacra
nu e planetă: este o undă
și este
planeta marte pe roșu vreun flux putrezit
de viață pierdut
printre furtuni și nisipuri atemporale
totuși o undă prea prost propagată această
planetă care a stat
pe cerul nostru cu nonșalanță
preț plătind numai noi, ex
tremofilii viermi tremurând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vikingi pe fâșie
am întrebat o femeie dacă eu
corespund cât de cât așteptărilor pe
anumite
peroane iar ea s-a
răsturnat pe partea cu clisă primordială
a sorbit un cappy la mac donalds - nu vi
se pare o firmă absolut
serioasă?
a spus femeia daneză de oarecare coșmar
unii crezând și acum că vikingii
între care și moroșenii cu cuțitele ascuțitele
sunt totuși asimilabili
în dinastii de rahat
bulgăresc de o blândețe mult mai la nord
neverosmilă cu pălăriuțe puțin
explodate-n cucuie: o
vreme
cu totul desfigurată
sub ploile de uzură -
ce frontiere!...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pilotul bulgar
avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reușit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.
când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgărește dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat și privește prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieți.
bulgărește nu știu dar m-am învârtit pe la Cladovo și Vidin.
închid ochii și mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.
nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele și nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aș dori să o văd pe bunica. mereu o visez și îmi cere haine dar morții au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine știe ce. mă va lăsa în orașul meu lamentabil cu oameni pătrați și hârtii plutitoare.
mai am niște euro. aș putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu știe limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioși? zice că s-au terminat școlile... nu suport când mi se înfundă urechile. aș vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumați. iată orașul sinistru de cald unde oamenii îți radiografiază existența. a plecat avionul?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul tău albastru
Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristețe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acuratețe
O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară
Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Și inima mi s-a făcut un ghem
Am simțit prezența ta venind
În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aștrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veșnic iubitor printre muritori
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară toridă
N-am avut așa o vară...
Toți din bloc sunt în vacanță (!)
Câteodat' la noi pe scară
Mai aud câte o clanță
... pensionară,
Și nu vezi mașină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoț mai pică
Făcând spume prin parcare
... de oftică...
Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arșița amiezii
Nu se-avântă chiar și ei
... maidanezii ;
Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bulgari
corpurile astea mici sunt doar muște
prinse în scoci și pahare lungi
de Carlsberg în baruri cu țigani
irlandezi care luptă în ring,
fac box, sparg arcade și destupă
șanțuri pentru o fată pe nume Maria.
dezgroapă morți, pe ei nu-i lasă nimeni
să doarmă, alarme și draperii date la o
parte, nimeni nu mai vrea sa creadă
în Soare, de ce ai face-o până la
urmă, doar nu te ține cineva de mână:
ești singur în pădure și știi asta
în viețile noastre de hamsteri ne reîncarnăm în picturi murale sau strigoi,
păcat că ne păcălim între noi, transpirăm
danubic în cubul rubik al unui băiat cu autism pe nume Liviu.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Bulgaria, adresa este: