Poezii despre Eva și mere, pagina 2
Inger vinovat
Pașii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane șterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colț,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
își făcea procese de conștiință
căci întarziase la decernarea eternității
și nu ajunsese
înainte ca Eva
să muște din măr.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea
pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și Sfânta Poartă
Adam și Eva, știm precis,
Că fericiți au fost, deși,
Îi puse dracul într-o zi,
Din măr să guste-n Paradis
Și de atunci li s-a prezis,
Că izgoniți din Rai vor fi,
Iar ei spre a putea ieși,
Măreața Poartă s-a deschis
Că mulți aspiră să o vadă,
Se tot vorbește, ca de-un vis
Și-n Rai intrăm făr-de tăgadă,
Ca buni creștini, -ne este scris-
Dar nu există vreo dovadă,
Că de atunci, s-a mai deschis.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutând vindecarea
Mă ustură ochiul drept,
după ce Adam și Eva
au trecut prin el
spre cealaltă parte a zidului,
legați cu același cordon ombilical.
Negreșit,
de acum toate merele
vor sta închise într-o amforă
până la o nouă poruncă.
Cu toate acestea,
mi-am răstignit mâinile,
dar altcineva scrie
cu picioarele mele
înfășate în aripi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat originar
De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?
Și tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeți te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învățat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare ați săvârșit păcatul?
Noi toți, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranța și ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putință,
Ne-am săturat de trudă, nevoi și suferință.
O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea și-a ochilor lumină
Să te vedem la față, să îți cunoaștem firea,
Și să-nțelegem astfel ce este mântuirea!
poezie de Octavian Cocoș (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mușc
cu poftă din mărul întins
de eva care râde ispititor
în grădina aia plină de pace
ce se poate întâmpla
dacă nu respect restricțiile?
mușc din mărul blestemat
viermele se retrage la timp
se ferește de dinții fierăstrău
fuge-n cămara cu semințe
eva îmi face ochi dulci
cu farmecul unei dive pline
de glamour și silicoane
dau alt curs evoluției umane
pun lucrurile în mișcare
fac istorie. vin păcatele
psihologia umană evoluează
mă simt un mic dumnezeu
mărul evei are puteri magice
trebuia să încalc regulile
pentru binele omenirii. trebuia
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva și fructul oprit
Biblia ne povestește,
Nimeni nu se îndoiește,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a mușcat din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?
De Adam ce poți să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat și el din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soție,
Sau a fost tot din prostie?
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cuvânt al unei femei
Să-ncetăm, Iubire,
Lupta, chinul -
Ca-n trecut, Iubire,
Somnul, linul...
Ce nebuni cuvântă?
Eu și tu.
Păsări ce se-nfruntă,
Șoimi, pustiu.
Uite, totu-i viață,
Pe când noi - vorbim.
Față lângă față,
Vorba să topim.
Adevărul minte?
Minte te rănește.
Unde-a-nfipt un dinte
Șarpele - ferește!
[...] Citește tot
poezie celebră de Robert Browning
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragedia mărului
În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."
Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc și, iată, cidru."
Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;
Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neam... de dinainte...
Am fost de viță Burebiști,
De Decebali, nu securiști,
Din viță nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu știam de-al Evei măr,
Era în noi doar o ființă,
Spre nemurire o credință!...
Am fost și țepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ștefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns și-am spus Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Și n-au știut c-am fost și Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Onești, cuminți dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Eva și mere, adresa este: