Poezii despre Eva și mere, pagina 3
Privilegiu
Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creație divină
Din duh și țărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viață
Pe plai cu verdeață
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Și totuși l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Așa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Și a devenit taman
[...] Citește tot
poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua lor, a femeilor
Când Dumnezeu te-a creat
Cu piele fină ochi frumoși
Un nume femeie el ți-a dat
Eva în raiul cu meri faimoși
Esti perechea la bărbat
Iubesti cu sufletul și îl alinți
Ești mamă la fată și băiat
Femeie ai avut și tu părinți
Tu esti portița născătoare
Femeie ne-ai făcut pe noi
Iubești bărbatul ca pe soare
Cu sufletul ne-ajuți la nevoi
Femeia nu vrea comori
Când sufletul ți-a dăruit
Nu te gândi că te cobori
Rămâi în veșnicie iubit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crearea lumii
Când Isus, în săptămâna din toate mai fecundă,
A plămădit lumea, toată materia primă
Era deja acolo; El a vrut-o verde, mare și rotundă,
Ca un harbuz copt, cu mireasmă plăcută de azimă.
El a făcut, știutor, din aproape-n aproape,
Soarele, luna și-o mulțime nenumărată de stele,
Păsări în aer, animale pe suhat, pești în ape,
A sădit plante și-apoi spus: "De-ajuns cu muncile grele."
Am uitat să spun c-a mai creat, ăsta-i adevărul,
Omul și pentru om, o femeie, adică pe Adam și Eva;
Și le-a interzis să mănânce-un anumit fruct, mărul.
Apoi i-a văzut mâncându-l, sorbindu-i seva,
"O, Doamne," a strigat cât a putut de tare,
"Tocmai au dat-o-n bară generațiile viitoare!"
poezie de Giuseppe Gioacchino Belli, 1791- 1863, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziar
Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colțurilor rupte
Pe care le înșir în fața ei ca pe niște monede
Și le privesc ca pe niște informații corupte
-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc și vom dispărea odată cu el,
Toți, de la viața comunistă
Până la ultimul drapel.
Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viață unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,
Un lemn plin de dorință și ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Și care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută
[...] Citește tot
poezie de Căpățînă Cosmin (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Căpățînă Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva rememorând
1
Rup de pe creangă fructul care nu mai este verde.
Mâinile-mi sunt încălzite de căldura unui măr
Roșu ca focul, un cântec murmurând.
Am mușcat până la miez vigoarea aceea dulce.
Cum aș putea spune cu ce se-asemăna?
Savoarea! Savoarea mi-a deschis ochii
Și m-a dus departe de grădinile plantate pentr-un copil,
Într-un loc sălbatic mai profund intens decât chemarea stăpânului.
2
Acum, aceste mâini reci călăuzesc ceea ce-au mângâiat odinioară;
Buzele uită ce-au sărutat;
Acum, ochii mei își unesc luminile
Pentru a vedea mai bine culmea.
3
Aș face același lucru iar și iarăși;
Fii navă și ridică velele,
Sloboade brizele și înhamă armăsarii,
[...] Citește tot
poezie de Toni Morrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gongul unui nou început
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind
am sculptat cuvinte cum m-am priceput
poemele luminii le nutresc cu jind.
minunile vieții toate m-au încăput
sufletul e o ladă de zestre vrăjind
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind.
timpul mă instruiește ca pe un recrut
la mărul Evei văd șerpii îndârjind
poporul sărăciei între Bega și Prut
sărmanul oftează fericiri tânjind.
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl admir mijind.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruți
așa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate și dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
știu sigur că dacă aș fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puțin să-ți ofer în schimbul iubirii
poate că aș fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acțiunii și reacțiunii
suferă de inerție acută și se lasă apăsat de gravitație
doar îngerii și uneori cosmonauții plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul pământului, iubirea...
Am ocolit pământul prima oară
În noaptea-n care se nunteau păunii,
S-ajung la nunta lor, măcar spre seară,
Când se aprind făclii pe buza lunii.
La capătul pământului tăcerea
Mustea prin vise gânduri de iubire,
Călcam pe liniști cu întârzierea
Unui sărut la prima întâlnire.
Era un fel de rai cu meri în floare
Pe unde un minut dospea-n tic-tacuri
A șasea zi din zile lucrătoare
În care îngerii-aruncau în iaduri bracuri,
Să-i pregătească Domnului decorul
În care va sculpta pe-Adam și Eva
Din lacrima ce-nnobilează dorul
Storcând din universuri toată seva...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminici cu mlădițe de vis
Mă intorc în tine
ca într-un vis
în care simți gustul de cireșe amare,
îmi e inima cât o copită de miel
înfiptă în pieptul fraged al iarbii,
când te strig, gâtuită de o lacrimă,
să-mi sulberi norii ce mușcă din mine,
ca înspre seară, îngerii să nu se mai rătăcească
prin matca sângelui meu...
Clipele în care ne-am iubit
le port pe deget, într-un inel din mlădițe tinere,
ale acelei duminici în care eram un trup,
miezul dulce al unui măr copt,
bucata aceea de cer
în care mai atârnă privirea Evei,
ca o pată de sânge
pe o icoană spartă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Eva și mere, adresa este: