Poezii despre Eva și mere
poezii despre Eva și mere.
Mușcătură de vis
Câteva flori de maci
mi-ai lipit pe coapse,
iar visul
a început să muște din mine
ca dintr-un măr
căzut din mâinile Evei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în partea asta de lume
șerpii ies din pământ
doar când își schimbă
solzii în noaptea păcatului
adam și eva gustă timid
din mărul discordiei
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda
Strălucitoare-n poarta raiului
sta Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
Un sâmbure i-ajunse înre dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia din ei
a fost acela
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh, sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua ispitire a Evei
Ești amețită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiți în Rai,
vom fi scutiți de izgonire.
Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
și, gol, știind tot adevărul,
din tine voi mușca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eva
Când șarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai șopti apoi
și ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume
cu toate că asculta și el.
Și Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
și-și miscă geana parca-ar zice
că ea știe ceva,
ce noi nu știm,
ce nimenea nu știe,
nici Dumnezeu chiar.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne întrebăm
Să ne întrebăm
și medităm,
ce s-ar fi întâmplat
de Adam ar fi...
rupt mărul în două,
dărindu-i Evei jumătate.
Eram în Paradis și acum
văzând că am înțeles
de la Dumnzeu,
iubirea....
Împărțind și veninul
și-ndulcirea
ce o aduce
nemurirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza cu acrostih
Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri și cam decorativ.
E vremea pentru puțină decadență! - își zise -
Dar Eva nu știa decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze și el
Gând nou:
Adam pe față, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiția creatoare și
Ieșită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se așeză gânditor, sprijinit de un măr,
Iși făcu planul și-l desfăcu,
Unul pe față, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine știe ce hazard
Mai aproape de sine cu o veșnicie:
[...] Citește tot
acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 93
Deci voi trăi crezând că ești fidel,
Ca soțul amăgit, căci fața ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înșel;
Când mă privești, gândești pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.
Alții în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntați, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat și-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Și-orice gândești sau orice-ai fi simțit
În ochii tăi s-arăți doar dragostea.
Ca mărul Evei ești de minunat
Pari virtuos, dar ești cam depravat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Eva și mere, adresa este: