Poezii despre Sisif și munți, pagina 2
În fiece vară din oricare viață
Cu inima-n flăcări, macii - suav - se sting
când vara nebună începe să ardă;
Dar visele-mi - toate - intrate pe ring
nu vor să se dea cărate-n brancardă
.
Pustiu mi-este lanul, vipia mi-e munte;
chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară!
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
îmi biciuie troița, topită-n secară.
.
Deodată se-aude în liniștea gravă:
bătaia-mi din piept! E mult? E puțin?
De-acolo se-nalță un zâmbet-enclavă
ce străjuie calea-ntre jar și ciulin...
.
Arcașul din mine ia tolba cea veche,
săgeata despică din nori - până-n tină -
al plânsului pui - din tălpi la ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele tale se ascunde viața mea
porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului
asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut
dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă
trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască
și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului
copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Megapoemul
Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Sisif și munți, adresa este: