Poezii despre boală și moarte, pagina 2
Suferință
Ce grea e-a vieții sarsana
Și bolile, și traiul rău, și anii
Dar cea mai grea de dus
E moartea ta, copil iubit.
Of, puiul mamii!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu erai frumoasă foarte
tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai șoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
și mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
și ca-ntregul fără parte.
cine-a zis că ne desparte?
și cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să refuz
Ce să refuz și ce să mai accept?
Toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept -
mirosul lor, copile, ne desparte!
Încep o floare și-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav și mă refuză
dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candori
și dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză!
Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui;
o spadă se sfărâmă între oase -
mi-e îngerul bolnav și boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase...
poezie de Gheorghe Istrate
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sănătatea de fier
oamenii din ce în ce mai bolnavi
îi copleșesc pe cei din ce în ce
mai morți nu mai pot respira. cei
rămași sănătoși ar trebui să facă
ceva ce să facă dacă boala și ea
face ravagii în sănătatea de fier.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După catastrofă
Gândește-te că mai avem motive,
De fericire și de bucurie,
Că eu sunt viu și că și tu ești vie,
Și n-avem îndoieli definitive.
Că nu ne bănuim de nicio boală,
Că moartea încă pare-a fi poveste,
Că dintre toate numai viața este,
C-am depășit secunda infernală
Și poate o sentință, ghilotină,
În nu știu care clipă ne așteaptă
Și vom muri de-o zodie nedreaptă,
Nu știm nimic din ce va fi să vină.
La cumpănă, și dreaptă, și nedreaptă,
Să fiu senin și să rămâi senină.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Iubiți-vă pe tunuri, 1981
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cunoscut cândva fericirea
sunt o frunză pierdută
într-un câmp mort
un joc pervers
al unei clipe trecute
sunt o umbră deasupra zidului
foc și gând deopotrivă
într-un cerc închis...
bolnavi de dragoste!
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea "bolnavi de dragoste" nu e noua, dar este mereu valabila cand cineva isi spune off-ul, impartaseste din experienta iubirii [...] | Citește tot comentariul
Sunt moștenitorul faptelor mele ( extras )
Sunt sigur că-ntr-o zi voi fi un moș; nu pot evita îmbătrânirea.
Sunt sigur că mă voi îmbolnăvi; nu pot evita boala.
Sunt sigur că voi muri; nu pot evita moartea.
Voi fi separat și îndepărtat de tot ce îmi place și iubesc.
Eu sunt proprietarul faptelor mele, moștenitorul lor;
faptele sunt pântecul din care-am izvorât,
faptele sunt relațiile mele, faptele sunt protectorii mei.
Sunt moștenitorul tuturor faptelor pe care le săvârșesc,
bune sau rele.
poezie de Upajjhatthana Sutta, text budist, cca 500 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din somnul fix
Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Și-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.
Dar voi suna și dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care și departe
Și dincolo de vreme te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre boală și moarte, adresa este: