Poezii despre boală și moarte, pagina 3
Spre fericire (După "Spre primăvară" de Șt.O. Iosif)
Voi divorța curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.
Schimba-voi hoașca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:
Un chip așa senin
Cum nu găsești-
Prestează-amor divin...
De-nnebunești!
- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore, după Șt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul sfânt #10
Nu fi semeață, moarte, căci nu ești ce se spune,
Chiar dacă mulți te văd stăpână peste'ale lumii sorți;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morți,
O, moarte cum nici pe mine nu mă poți răpune.
Despre clișee repaos, somn și iarbă verde'n vale
Numai de bine; noi, cei mai buni, așteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albește oase, iar sufletul să'și vadă de'ale sale.
Ești sorții, neșansei și disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război și boală;
Nu'ți mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile și macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuți de somnul morții, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.
sonet de John Donne din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe optimistă
Oasele
îmi trosnesc,
urechile
îmi țiuie
și, uneori, pocnesc,
picioarele
au cărări diferite
și nu mai vor să m-asculte,
gândurile,
mereu în trecut,
care, deși plin,
este amestecat și confuz,
prezent,
fără rost,
viitor,
făr-orizont,
trup bolnav,
și suflet mort,
din fericire,...
încă mai pot!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precuvântare
Doamne,-așa de răi suntem
Că nici nu ne mai vedem,
Nici la chip și nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister,
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, așa de morți suntem
Că nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Și avan Te lăudăm,
Doamne!
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ți să cadă,
Asculți înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.
Pământul întreg se destramă
El trece și dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmează mai greu, după greu?
Se moare și-acolo mereu?
Și cine mai plânge aceste
Noi morți fără boli, fără veste?
Tu toate voiai să le știi,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ți-o-nchin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă durere
pun pariu că voi supraviețui
deși nu mă voi îmbolnăvi
de corona
virusul făcut ca să ucidă o gra
vidă care e mama și e
deja moartă bătrâna e prea
multă durere
aș sta în fața ta vertical
ca un cal
aș da din copite aval
de galopul turbinei pe bega
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere de la mansardă (fragment)
Asta până când și eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare,-am început să plâng încetișor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război și alte rele,
Pentru ca toți au murit și pentru că și eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
poezie de Howard Nemerov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S.; Renașterea Românilor
Hai deșteaptă-te Române
este vremea să te scoli
lasă moartea ea rămâne
prima boală dintre boli
Este vremea să te scoli
orice lucru are-un ceas
nu te-ai săturat să mori
să trăiești ți-a mai rămas
Orice lucru are-un ceas
lasă moartea ea rămâne
o Române câte-ai tras
hai deșteaptă-te Române
Orice lucru are-un Paști
este vremea să renaști
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 aprilie 2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
APĂRĂTORUL MORȚII
Trimite, Doamne, moartea în concediu,
Că niciodată-n viață nu i-ai dat
Măcar o zi de tihnă sau remediu;
De rușinoasă n-a solicitat.
Dar vrea, sunt absolut convins că vrea
Măcar un secol, două într-un mediu
În care să-și trateze boala grea...
Ce e la Tine, Doamne, un concediu?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cea de dragoste
Ți-a stins o vrăjitoare-n ochi cărbuni
Sau pentru ce bolesc de dorul lor?
Din boala asta s-ar putea să mor
Că prea mă pârjolesc negri-ți tăciuni...
Mai bine lasă-ți pleoapele pe ei
Să nu-i mai văd cum ard sub obroc.
Rămâie totul doar un simplu joc
Fără dureri și fără de temei...
Dar nu rămâne, știu... Și din belșug
Cresc flăcările-n jurul meu, de dor...
Iubito! vino iute c-un ulcior
Ca să-mi aduni cenușa de pe rug...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre boală și moarte, adresa este: