Poezii despre chirurgie și inimă, pagina 2
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
dovada faptului că am fost
și încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
și o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu știu dacă
le-am iubit
dimineața
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se așezau la masă și
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se așeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine și m-am privit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi colind
La noi e zăpada albastră
Și cerul e alb, nici nu știu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.
La noi, sub picioare e gheață
Și țurțurii-ntind, curioși,
Tenebre, din spate, din față,
În inimi să intre, sfioși.
La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munți,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiți de pe brazii cărunți.
La noi va mai ninge și poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.
poezie de Grigore Cotul din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu voi veni
În orice inimă e o secure
Și-n fiecare ochi un bisturiu,
Pedepse tăinuite și obscure
Se pun în practică, ori se prescriu.
Alegeri echivoce își cer plata:
Monezi bătute-n carnea ta-n ascuns,
Și biată gura ta, destrăbălata,
Va tremura de spaimă și de plans.
Nu voi veni la standul vieții tale,
Ci, cu desaga mea de om sărac,
Voi evita acele edictale
Poveri, cu care nu pot să mă-mpac.
Nu-ți pese urma pașilor fierbinți,
Când poți chiar și iubirea s-o dezminți!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenție pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbește
lobul stâng
acolo unde ești tu
incizia este adâncă
încă nu te găsește
te ascunzi
fugi
rătăcești
bisturiul taie
taie
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt eu
dacă m-aș întoarce
n-ai să știi de unde să mă începi
cum să-ți amesteci cuvintele
pe ce să mă țintuiești cu privirea
îți va fi teamă să mă atingi
să mă săruți
vei vorbi și nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ți va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
și apoi nici n-ai să știi
dacă eu sunt
acela întors
care ți-a răvășit cândva viața
singurătatea îți e o prietenă bună
cel puțin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu vei deveni medicul meu divin
Da. Mă dor umerii... Vreau un masaj!
Oriunde când timpul va sta în loc pentru o clipă,
Când buzele mele îți vor forma inimi
Pe corpul tău sculptat de un mare artist,
Când genunchii mei vor rămâne nemișcați în liniștea nopții,
Când șirul poveștii se va pierde în viitorul nenăscut,
Când nici măcar nu voi simți prezenta ta,
Crezând că sunt pe masă, pregătindu-mă de naștere,
Când tu vei deveni medicul meu divin,
Când nu va fi nevoie de bisturiu sau ațe, ci de iubire
O iubire ce traversează obstacole, preconcepții.
E liberă, e adevărată.
E vis? Nu e decât un viitor promis.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuare
Deschide sufletul cu blândețe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările și răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zidește încredere în copacul iubirii,
Netezește aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz și rugină,
Ninsorile vor șlefui argintul îmbrățișării,
Încolăciți în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheață
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, de știam de la cernut
O, de știam de la cernut
Toți și-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marșalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de știam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât și te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Și libidoul ce sfios!
Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate... de prezent
... e lecția de chirurgie
-unde pe viu se taie în carne vie,
cu instrumente atât de vechi, caduce,
probabil moștenite din străbuni, etrusce-
se scoate, rând pe rând, laparatomic,
orice țesut, țesut din timp atomic
și care-ar face un întreg melodios, fragil,
crescut atât de educat de tați, copil
cu atât bun simț din glie și din mame
oblojind precum pomul roade, poame,
ce sunt bătute acum să cadă
cu toate, una pe altele, grămadă,
... așa, c-apoi să scoată inimă, toracic
să nu fie bătăi, răspunsul tracic
din răzbunări de surghiuniri, posesii
și apoi să scoată creierul plin de obsesii,
să-l spele distilat, să-i lase doar auz,
să tacă limbă, sunet, gândul, tot mai mult, confuz,
să-și piardă corp orice știut mai are
și doar lozincile de proști chirurgi să ia amploare,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chirurgie și inimă, adresa este: