Poezii despre devenire și existență, pagina 2
Mereu...
Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar și când ploaia mă va cuprinde,
Când bolțile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-și audă-n ecou valul de mare
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nevoie îngrozitoare
unii oameni pur și simplu caută
nefericirea, au darul de a o extrage
din orice situație existentă
vânând orice slabiciune
orice eroare insignifiantă
pentru ca apoi apoi să devină ei înșiși răutăcioși
și răzbunători.
oare ei chiar nu realizează
că viața
este atât de scurtă?
și să o mutilezi
în halul acesta...
nu va exista niciodată
niciodată
vreun mod
de a recupera
toată această
risipă inutilă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului fără condei
Poetului fără condei
Există poezie și-n afara ei,
Dincolo de plămada crescută din cuvânt.
Nu naște-n tine vraja numai prin condei,
E poezie mută în cer și pe pământ;
Oricine-o simte e-un estet
Nu doar s-o scrii, devii poet.
poezie de Gheorghe Pârlea (21 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai fost
nu-ți spun
că-n vis scriu cu tine cuvinte
pentru prima oară
pe pagina unui gând, am scris
începutul
pe altă pagină am scris
sărutul
iar apoi, toate gândurile au devenit pagini
numai cu tine
nu-ți spun
că-n dimineți, pun fiecare pagină de vis
pe perna cealaltă
încă urma somnului tău a rămas
sunt fericit
respir visele tale, când ai fost
nu-ți spun
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragostea
Am învățat că există clipe de fericire discrete în oceanul faptelor învolburate,
Am învățat că nu pot atinge Dragostea decât comportându-ne eroic în fața valurilor imoralilor,
Am învățat că nu putem Iubi Sublim, intens, fără a îndepărta furtunile necredinței puterii dezumanizante,
Am învățat că trebuie să atingem definitiv Dragostea eroic,
Am învățat că dincolo de micimea cotidianului există farul speranței, razele Fericirii,
Am devenit învățați pentru că am înfrânt grotescul social și-am atins Fericirea prin Tine!
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea personală
Să ne logodim iubite
e ziua ta.
Prietenii ne-au adus gutui coapte
și un tablou cu struguri.
Amână-ți plecarea!
- fiecare anotimp îmi cere
să renunț la tine.
Jură-mi că nu mai există colivii!
Că totul va deveni rotund,
că ascunzi prin buzunare
ultimul bilet spre planeta de vise.
E ziua ta!
S-au aprins felinarele!
Eu mireasa ta demodată
aștept în fața altarului
vântul
să-mi prindă pe deget verigheta.
poezie de Caliopi Dicu (2 noiembrie 1998)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm
O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm.
Bea puțină apă
care devine tulbure, amestecată cu nisip
apoi își reia zborul,
repetă o scenă la fel de veche ca lumea,
scenă care n-a încetat niciodată să aibă loc.
Dacă nu s-ar mai întâmpla, chiar pentru o singură zi,
n-ar mai fi posibil să existe muzica și nici stelele, nici mierea
și nici Renoir, nici copii care joacă zaruri
și nici norii, nici părul tău fluturând în vânt
și nici măcar ochii tăi care alungă umbrele
în fiecare dimineață când te trezești.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu există folos din poezie așa cum nu există
aripă din pasărea ce o zboară.
Din poezie poți să faci și plânsul râsului
și un șofer de curse în rai.
Pe nimeni nu mai doare poezia! Ea a devenit
un bujor de urzică stropit de o primăvară
cu tălpile înțepate de
un surâs...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și existență, adresa este: