Poezii despre devenire și existență, pagina 3
Dorul
Dorul
este precum deșertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofilește
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
și bate din ce în ce mai încet
în așteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii și goi
fără prezența ta...
iar
mâinile încep să crape
în așteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat
E păcat să nu fii
Undeva unde ești,
E păcat să nu știi
Că există povești
Să nu cânți când auzi
Ritm de viață vibrând,
E păcat să acuzi,
Să trăiești tremurând
Să ratezi dimineți
Fără zâmbet pe chip,
Să aștepți alte vieți
Ce se pierd în nisip
Să devii picături
De tristețe și dor,
Să accepți lovituri,
Să renunți prea ușor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balaurii din Proxima Centauri
Pe Proxima Centauri
Au dispărut balaurii
De vor fi existat vreodată
Sub formă de atomi dezintegrați
De cineva programați
Ca peste miliarde de ani
Să devină balauri
În carne și oase
Ori subiect de basme
Și fantasme
Pentru scriitori
Și astronomi amatori.
Dar ia stați puțin
Să ne lămurim:
Doar n-ați crezut
Că de-adevăratelea
Ar putea trăi balaurii
Pe Proxima Centauri?!
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (3 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În fiecare zi
În fiecare zi o melodie, o povestioară sau o poezie moare
pentru că existența ei nu-și mai găsește justificare-n zilele noastre.
Și lucruri care odată erau considerate nemuritoare au devenit
iarăși muritoare, nimeni nu-și mai amintește de ele.
Chiar dacă ele merită să supraviețuiască.
poezie de Elfriede Jelink din Profesorul de pian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.
Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.
Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există
Există un timp care se separă.
Unul care ne unește
Și unul care devine alb.
O călătorie de la unul la altul
Pentru o piesă dintr-un cuvânt.
... Sensul silabelor în alb
Devine iarnă între noi,
Legată prin ninsori viscolite.
Am avut un timp pentru a înțelege
Și un timp pentru a înțelege vremea...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea ta
Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...
Mintea ta depinde în sine
De Esența existenței
Care te-a creat pe tine.
Și tot spectrul frumuseței
Este aici și de-aici vine
Să-ți dea mugurii Esenței.
Îți predai întreaga minte
Minții din veci Creatoare
Și de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai mărețe ținte
De viață dătătoare,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență
poate mă ascund
doar sub masca unei liniști sfâșiate
în rest arsura razelor de fier
seacă din adâncuri
bătaia cuvintelor
și curge spaima
la pământ
val după val
să incurce lucrurile
în ițele devenirii
e un ritual
să silabisești în golul tău
când lumina
trece mai întâi
prin tot ce e negru
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolutul
Nici minte, nici formă eu doar exist;
Voința și gândul acum au încetat.
Sfârșitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.
Pe un tărâm de Fericire pură, absolută,
Departe de cunoscător și cunoscut,
Simt un imens repaus până la urmă
Și la Acela doar mă uit.
Cărările secrete ale vieții le-am trecut
Și Țelul meu am devenit chiar eu.
Adevărul Imuabil mi s-a revelat:
Sunt Calea, Sufletul și Dumnezeu.
Sunt conștient de toate înălțimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul și cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârșit.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și existență, adresa este: