Poezii despre oraș și visare, pagina 2
Orașul cu o mie de țări
Ții minte orașul cu o mie de țări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de țări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
Dar vârful cu o mie de munți?
Și mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă nășteam
Fără să știu că e a mia oară.
poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de oraș
Eu când adorm desculț visez urât
Și-n lumi de iad furat sunt și târât.
E viața vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălțat.
Părinții mei m-au conceput desculți,
Dintre țărani fac asta foarte mulți;
Viața la țară-i trudă și coșmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.
Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculțe de la sat
Fac țesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în orașul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗și arată bănuțul în coarne de melc,
De la sânu˗ți cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgești că˗n oraș smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet estival
Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porțelan,
Un soare imobil și diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orașul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plină de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furișază molima perfidă...
Trag storul la fereastră și, de frică,
Simt inima cum mi se face mică
Cât un microb de febră tifoidă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de Autograf
Târziu a început
dimineața aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...
Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în orașul construit de tine...
Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...
Târziu acest autograf fără anotimp...
Sfârșit de Autograf...
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia roșie
De mică-am spus la toți și în tot locul:
Când voi fi mare și independentă
Voi avea o rochie roșie ca focul,
Cea mai frumoasă și impertinentă.
O voi purta pășind înalt și lent
Și-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat și-atent,
Și vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav și fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Și buze ce nu pot minți, de calde.
M-am visat mereu frumoasă și deșteaptă
Și onorată de oameni în oraș
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Și am rochia din vis pe umeraș.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace divină
E pace, e pace deplină,
Orașul vuiește în gând,
Mai toarce-n garaj o mașină
Iar eu mă întreb: " Până când? "
E ceasul trecut după două
Și ticăie, ticăie-ncet,
Am cearcăne grele de rouă
La ochii zâmbind violet.
Prin ceruri mai circulă luna
Cu farul pe dreapta aprins
Și face viraje întruna
Căci drumul de stele e nins.
E pace, e pace divină
Obloane în geamuri s-au pus,
Nimic visarea nu-ntină,
E viața-n meniul Laroussr.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat acest vis și încă-l mai visez
Am visat acest vis și încă-l mai visez
și-l voi visa cândva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea și tu.
Acolo, într-o fațetă a noastră și a lumii-ntregi
val după val se sparge-n țărm:
și-n val o stea, o pasăre, un om
val după val - real și vis și moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decât Viața, iar în genunchi eu cad
în fața miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări și orașe, sclipind și strălucind prin fum.
O mamă plânge luându-și pruncul pe genunchi.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul ce geme în orașul pustiu
cine-i ca mine în turnul din Senta!
privind prea de sus dimineța devreme
orașul ce geme
la picioarele mele se apleacă o ființă
ce-i singură pe străzi și e o femeie
în orașul pustiu
la orele când și copacii din fața
primăriei mai dorm, visează, mai cresc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oraș de var
Oraș de var cu uliți strâmte
Oraș cu sulițele frânte
Oraș în care-ndoi spinarea
Și-n care urlă disperarea
Această cântăreață care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile orașe
Și peste tot lăsa răvașe;
În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare și elogiu,
Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Și cronicari fără dovezi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oraș și visare, adresa este: