modestie şi religie

Zăludă

Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu ştii, zăludă,
cu cine eşti rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaşte,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât eşti mai modest, treci la rest,
de ce să iubeşti moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înţeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbeşti, îmi şopteşte,
te aud copiii şi te spun lui nea Peşte.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
fereşte-te să devii victima adevărului,
omul îşi suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viaţa-i frumoasă, palpită, ca o pipiţă,
O bomboană îţi schimbă gustul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vor mai naşte scriitori ostaşi?

Fiind la ţară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;

L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greşesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...

Aici, la ţară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaş, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine şi-n mormânt!

Deşi sunt laş acum ca toţi confraţii
Ce botniţa îşi poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentaţii,
Ca slugi să fim, supuşi, la al lor semn,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate

E-n amurg şi dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Şi-i linişte pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Şi văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spaţiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deşertul vieţii-nfrâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile, femeile...

Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deştept, dar nici prea bleg,
N-am apucat decând sunt eu,
Sexul frumos să-l înţeleg:

Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colţişor,
Pân' dă de unu-adevărat:

În primul rând, un "Făt Frumos"
Ce e şi greu la portmoneu,
Să aibe,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, şi un bemveu,

Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să ştie de gătit, călcat,
Devreme-acas' şi nepilit...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru nepoeţi

vă aştept lângă mine să-mi legănaţi suflul
să-mi mângâiaţi cuvintele pline de durere
luaţi şi rupeţi
din amintirile neprielnice
veacuri şi dorinţi în seri de august
eu vă aştept
căci am renunţat la trăiri într-un suflet
iar ploaia nu-mi mai atinge picioarele

doar miere şi vânt
doar voi şi timp
doar alean şi utopii

doar strigăt ursuz în negura zilei
bâjbâiala frunţii căutând sărutul dulce al toamnei
unde-s poemele pentru nepoeţi -
aşteaptă la uşi străine cu minţi încuiate
Dumnezeu
unde-i Dumnezeu -
în lacrimi sterpe de pe-un vârf de munte

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Surugiu (4 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocros

tata obişnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereţii
cei şaptezeci de ani au venit peste el nechemaţi cu bolizii lor roşii
i-au răsturnat liniştea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau oraşe mari precum zanzinbar

tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste mirişti
şi simţea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare şi viaţa i s-a aşezat în palme ca steaua dimineţii subţire
am ştiut întotdeauna că tata este perfect şi
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am aşteptat feedback-ul minutelor

mai puţin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în oraşul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorinţa de a vieţui într-un pahar precum un caşalot straniu

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poet

Avusei coşmar atroce,
se făcea că am rămas
singur pe astă planetă
inutil şi de pripas
nu ştiu cum, dar dispărură
scriitorii toţi, subit,
dramaturgii, prozatorii
şi poeţii ce-aţi iubit.

Dar nu fu de-ajuns aceasta,
m-am trezit singur, deodată
toată lumea îşi îndreaptă
atenţia deşănţată
către mine. Şi de-acuma
să te ţii neneacă bine,
n-am putut face-o mişcare
că-s ca roiul de albine!

Mă-mpresoară unde-aş merge
nu pot respira în voie

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioşi,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înţelegeţi cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viaţa.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deşi tare aş fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credinţă,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai uşoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în faţa oamenilor,
care abia aşteaptă să mă etichiteze,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer ca Isus

Sincer ca Isus

Prea sincer e Domnul Isus
Şi e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt — totul i-a dat

Isus este curăţia
Şi de ea El ne-a vorbit
Să moştenim veşnicia
Trăind harul şi iubirea
Lumină ne-a dăruit

Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viaţa ta curată
Să intri pe-a vieţii poartă
Trăieşte al Lui Cuvânt

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!