Poezii despre odihnă și religie, pagina 3
Pictez în ulei
de candelă noapte de noapte
în primăvara care stă la colț
trag tușă după tușă răvășit
pun puțină miere când ajung
la nuduri de femei care ard
rectific un nas și mă cred
un preot care dă binecuvântarea
penelul lasă forme dulci
în uleiuri odihnite în borcane
pictez întristarea unei fetișcane
ce-a mușcat din fructul patimii
adaug balsam care se risipește
în noaptea lungă și grea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleenuri (4)
De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.
Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum să dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.
Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Sălbatic m-a cuprins un dor
De țărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
Să văd azurul oare-i nins?
Obraznic dor îmi tot dă ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
Să umblu-n preajma stelelor
Să simt de-i caldă raza lor.
Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
Să scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?
Dorit mereu, mereu tot mi-s
De țărmul mărilor din vis
Să dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce odihnitor.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pământul se va odihni zile în șir
iar cuvintele
ascultătoare
ca animalele de companie
vor înghiți minutele scurse
în carnea mea
e ca și cum
Dumnezeu
mi-ar desena o hartă
a înțelegerii
pe palmele moi
în văzduh va fi liniște
o liniște ca un abur dulce
voi fi eu
până la urmă
atât
fără să port în spate
povara altor inimi
când clopotele vor bate
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
Am sorbit nectarul ca pe o bărdacă de apă în canicula alergării dintr-o parte în alta a spațiului.
M-am așezat la torsul orelor, vrăbie în cuibul său de paie, construit la streașina viselor,
sondând din priviri posibilitatea înălțării la hrana cerului.
Nu am călătorit departe de cercul inimii,
m-am rotit între aceleași coordonate de activat lumina din spatele pleoapelor.
Am ascultat glasul de odihnă al vacanței.
Spicele gândurilor se legănau a zâmbi,
Picurând dulce, cu ochi de înger, năduful pământului între noapte, zi:
Îmi ești ca ploaia, ca pâinea caldă,
câmp înverzit cu berze albe,
biblie de care nu te poți lipsi.
Mă legi de Dumnezeu, tu, bucuria vieții!
Cât te pot iubi! (6 august 2019)
poezie de Iulia Dragomir (6 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răzbit
cântecul răzbătea dintr-o flașnetă,
norii de lână se-nvârteau pe cer,
o piruetă..., altă piruetă
și apele urzeau un lăicer.
odihna gleznelor adăpostite
în vechi tranșee... ce cumplit război!
când printre stele, cu o rugăminte
răzbea înaltul cântec din oboi.
boboci de lotus deschideau pe lac
albastre cercuri - gurile spre rai
pe unde mai răzbea, ca un olac,
cântecul trist al vântului la nai.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea străină
Sunt un grabit pus să alunec pe panta durerii,
mă socotesc degeaba cu viața care n-are nimic bun,
am rămas desfrunzit de anii norocoși
și mai caut să lupt.
La poarta raiului liniștea mea e străină,
mă întorc în trecutul știut
ca o pagină dată înapoi de vânt
și absorb lumina
din care m-am născut.
În mâini strâng un bulgăre de pământ
să-mi simt înaintașii cum se odihnesc în el
cu sufletul în cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toate corzile
Întreaga mea ființă-i vinovată
și-n grai mă înveșmânt în grea rușine,
căci chiar din trupul tău cuvântul vine
și își sporește tainele. Odată,
puneam trufașa strajă gurii mele
la cina cea de taină în cuvinte.
Acum, colina lor de oseminte
o urcă maica grâul să ți-l spele
și să-l aprindă-n candele virgine.
I-e dor de blânda spicului dogoare
și în blândețea focului cel mare
copacul de odihnă vede-n tine.
Mă uit și plâng cum tălpile ei goale
cenușa obosită o mai ară,
să-nveți ce miere e-n pâinea-amară
de multă apăsare-n văi natale.
[...] Citește tot
poezie de Horia Zilieru din Fiul lui Eros și alte poezii (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Sunt mulțumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.
Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ștergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.
Am un Eminescu,
un Creangă
și-un Blaga
cu care mai pot viețui
în "acasa" mea!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsurătoare
am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost și sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agățate sufletele noastre ca o foiță de tutun
și cerul capătă noimă asemenea unei morți fizice
în timp ce copilul rostogolește cercul
de mine se agață umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi și de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
și nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre odihnă și religie, adresa este: