Ahile şi timp

Călcâi de secundă

Sordid si funebru, somnambul
Căutam pendulic sensul
In mâzgă de secundă
Cu gânduri la pândă

In osatura catafalc
Troienit si amarnic
Injunghiam feroce
Călcâiul lui Ahile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă de moment

voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!
dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!
copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!
şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţă
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai des

Tot mai des mă întreb dacă-i bine
Să mă-ascund ca şi ieri toată-n mine,
Să îmi pun carapacea la loc
Şi o broască ţestoasă să joc.

Cu Ahile ce-aleargă mereu
Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;
Sunt actor tot mereu figurant
Pe o scenă, urlând delirant?

Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii
Un ascuns prin butoaie pustii
Şi să ieşi, Diogene modern,
Cu lumina străpunsă prin stern...

Tot mai des simt că sala e goală,
Tot ce spun lumea parcă-o răscoală
Şi din calea mea toţi au plecat:
"E bufonul la rege, dă mat!"

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Ca trasă de o baghetă magică, memoria, amazoana mitologiei stărilor,
călătoreşte pe amprenta ochiului lăuntric.
Urcă şi coboară pe textura fină a aniversărilor pragului de trecut în partea ruptă de lume,
de la şase înspre multiplu de miracol.
Mm! E un miros de neconfundat pentru respiraţia gândului!
Miroase a sufletul casei.
S-a îmbăiat călcâiul lui Ahile în tumultul clipelor.
Fotografiez încăperile în care vibrează pereţii de parcă s-ar întrece zeii sunetelor în transcendenţe.
Intonează curgerea în cascadă a cufundării în viaţă.
Şşş! Plutesc între punctele cardinale,
călăuze pentru cunoaşterea spaţiului.
Descopăr mersul pe ani din buricul privirii
spre buricul prezenţei. ( Iulia Dragomir )

poezie de Iulia Dragomir (22 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de sine

Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine păşesc pe pământul arid
şi mă strâng cu lanţuri în tăcerea mea şi gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i îngheţată
mă prinde de mână şi mă urcă pe creste
floarea de colţ îmi mângâie palma
şi se usucă pe linia vieţii mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu mere

Purtând masca fericirii
Şi-o rochiţă de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,

Mi-ai vârât în coş de picnic
Mere roşii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimţite.

Că eu îmbătat de vinuri
Şi de buzele-ţi cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,

Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Şi apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, poţi!

Femeie, tu poţi tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezeşti spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalţi o mănăstire
Şi visele-ntrupezi doar cu iubire...

Femeie-zee, naşti izvor de zile
Şi asfinţitului tu arcuieşti sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ştergi pata lui Ahile
Şi stânca muţi din loc, cu umărul de Ană...

... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzeşte-i inima răcită
Şi ogoieşte-i pofta de război...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise ( extras)

S-ar putea ca valurile să ne doboare şi să ne ia cu ele:
S-ar putea să punem piciorul pe Insulele Fericirii,
Şi să-l întâlnim pe marele Ahile, de care-am auzit atâtea.

Deşi prea multe ni-s luate şi multe trebuie să-îndurăm, deşi
N-avem puterea celor care-n zilele de-odinioară
Mişcau planeta şi cerurile, totuşi ceea ce suntem, suntem:

Avem acelaşi temperament al inimilor brave,
Slăbite de vreme şi de soartă, dar puternice în vrerea lor
De-a lupta, de-a căuta, de-a găsi şi de a nu îngenunchea.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duelul

Îmi tremură lăuntrul ca frunzele în toamnă
Privirea-mi şi cu paşii colindă pe alei
Pe ziduri bate vântul dar nu flutură steagul
Străjerii dorm în posturi, şi eu în rând cu ei.
Şi ştiu că dorm,
Aevea fiinţa-mi se desprinde
Şi îşi înalţă capul spre-a se privi de sus
De parcă-n postul sumbru veghează oseminte
Iar sub a lunii pază
Sub pânza ei subţire,
Un alt eu se ridică, un eu ce nu-i de lut.

Pe undele subţiri, lăuntru’ făr’ de valuri
Se-nalţă holograma unu-i război străbun
Ahile cu mândria-i şi patima flămândă
Mă calcă sub călcâiul ce-l face muritor;
El scoborând pe tărmuri îmi tulbură lăuntrul
Iar unda creşte valul, mânat de-acelaş dor.

Eroii toţi în mine vor ca să ia cuvântul

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sic tranzit gloria mundi

am urcat pe acropole
şi am găsit sentimentele
întruchipate în coloane
ioniene şi doriene
care se târau prin timp
spre infinit...

agora lui pericle
se dărâmase,
secolul lui murise,
polisul rămăsese pustiu,
numai elegiile lui hesiod
aminteau de zvonurile
serbărilor
şi de urletul mării
prin care se mai zbăteau zeii
sub horele stelelor
ascunse în strălucirea
frunţii poetului,
blând zefirul mângâindu-i

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!