Poezii despre Apollo și lumină
poezii despre Apollo și lumină.
Zbor printre poeme
Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.
Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diadema clipelor
când inima imi cere să cânt și să dansez
dau muzica mai tare să răsune blocul
cu ochi deschiși la stele să mă extaziez
Apollo demiurgul a pus în mine focul.
flăcări de speranțe se se înalțe-n cer
în jocuri de lumină și sublimă culoare
căldură și iubire lumii să îi ofer
romantice poeme- reflecții de visare.
la valsul frenetic să chem iubitul meu
să nu mă lase tristă cuprinsă de tăcere
el este pentru mine dar de la Dumnezeu
o sărutare tandră mereu sufletul cere.
pe culme de extaz destram un alizeu
cu diadema clipelor mă gătesc cu plăcere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am ieșit din rând
Să nu ies din rând,
să nu merg în față,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu așa mă-învață.
Cât am fost în viață, n-am ieșit din rând.
Nici n-am mers în față, am ținut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viață, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povață, El m-a luminat.
Cât am fost în viață, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt ață, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credință-n suflet, am ieșit din rând,
să stau și să cuget, cine-am fost și cine sunt.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulisse
Tu, cel ce ca Ulisse vii acasă,
ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:
Apollo te mai ține-n marea-i plasă,
ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.
Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,
și te-a văzut tinzând spre-acest liman
același braț ce-a izbutit să scape
de dulci îmbrățișări și de dușman.
Cu lănci de foc ți-a măsurat în lume
distanța dintre inimă și lut.
Acuma stă deasupra ta, anume,
ca peste-o urnă care s-a umplut.
Mereu a fost alăturea de tine.
Cu flacăra te-a bântuit mereu.
Azi simți pe dinăuntru-n scrumuri line
căzând substanța sufletului tău.
Din ape, din nisipul sur, din aer
și din otrava palizilor crini,
pe umeri ți s-a tors, ca dintr-un caier,
spinoasă, o povară de lumini,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau răspunsuri... încă mai aștept!
Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.
Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!
Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu înger
Poezia lui Claudiu Dumitrache are înger.
Ea are cursivitate, e firească, parcă s-ar alcătui singură.
Sau ca și cum s-ar scrie pe dinăuntru.
De partea cealaltă, nevăzută de la cititor.
Ca să poată comunica cu eventualul ei lector precum cu reflecția lui, de pe idei, metafore, cuvinte.
Monologul devine astfel un dialog, cu lumea, cu semenii, cu sine.
Claudiu Dumitrache e un fidel slujitor al lui Apollo, zeul luminii, profeției și muzicii, care ținea într-o mână lira, iar în cealaltă arcul.
Tânărul poet, atunci când se întreabă:
Cât vom mai putea, sărmani, să-i cităm pe tirani
Să păstrăm din melodie, dragoste și poezie?,
sugerează că poezia e chemată să schimbe lumea, misiunea ei fiind să facă omul mai bun, mai sensibil la dragoste și frumos, ajutându-l să nu i se "lase seara în suflet".
El depoetizează, scriind o poezie originală, izvorâtă din bucuria de a cânta, de a crea, de a fi.
Ritmurile lumii în care trăiește coincid cu bătăile inimii sale. Dragostea cu care se apropie de cuvânt, îl însuflețește pe acesta și-l singularizează.
Acestea sunt câteva dintre semnele harului.
Claudiu Dumitrache e un poet cu viitor.
poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Poduri de Dor (12 februarie 2021)
Adăugat de Diana Ciugureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sic tranzit gloria mundi
am urcat pe acropole
și am găsit sentimentele
întruchipate în coloane
ioniene și doriene
care se târau prin timp
spre infinit...
agora lui pericle
se dărâmase,
secolul lui murise,
polisul rămăsese pustiu,
numai elegiile lui hesiod
aminteau de zvonurile
serbărilor
și de urletul mării
prin care se mai zbăteau zeii
sub horele stelelor
ascunse în strălucirea
frunții poetului,
blând zefirul mângâindu-i
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Apollo și lumină, adresa este: