Bucureşti şi frumuseţe

Vânt de toamnă

Şi bate, bate vântul
În frumosul Bucureşti.
La tine îmi e gândul...
Spune-mi unde eşti!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem prebalcanic

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
şi cu dughie,
iar la şapte seara cu marele foc al asfinţitului.

Frumoasă mai eşti
şi mult te iubesc.

Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz şi trifoi
până la Ciorogârla,
în orz şi porumb
până la Tântava.

Şi mai departe până întâlnesc Argeşul şi-l salut.

O, întinsă câmpie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Dan (PSD), fostă secretară de şcoală la Videle, pusă ministru de Interne de infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului), refuză să-şi dea demisia după abuzurile grave la protestul diasporei din 10 august 2018 şi la alegerile europarlamentare din 2019

Această blondă PSD-istă
E-atât de mare tupeistă,
E-atâta de neruşinată,
Cum Terra n-a văzut vreodată.

E-acea ce-a pus Jandarmeria
Ca să gazeze-n România
Femei, copii, bâtrâni, bolnavi,
Diasporeni frumoşi şi bravi,

Bucureşteni, ce-au contestat
Ăst PSD ‒ partidul stat,
Şi pe toţi infractorii lui,
Ajunşi în fruntea statului,

Pe infractorul cel mai mare,
Ce-n fine azi e la-nchisoare.
Femeia asta agramată
Pe-obrazul ţării este-o pată.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (30 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indrăgostit de Bucureşti

Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă
mă simt atras de fleacuri omeneşti,
şi-mi place-n anotimpul de vacanţă
să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.

De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit şi-mi e deodată drag.

Pe piatra lui am tot bătut cadenţa
şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în căutarea marii poezii.

Aici m-au sufocat cu dulce teii
şi au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viaţă
şi am născut şi-am îngropat idei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Dinamo Bucureşti

Susţinută indiferent de rezultate
Are cea mai frumoasă galerie.
De către jucători... tricourile-s purtate
Mereu cu demnitate şi mândrie.

Suporterii cântă, fac coregrafii
Pleacă la kilometri depărtare.
Alături de echipă-n nopţile târzii,
Fericiţi, acasă şi în deplasare.

Are simboluri, îngeri păzitori,
Dinamo e vegheată zi şi noapte.
De-ai clubului adevăraţi iubitori
Plecaţi prea timpuriu în Eternitate...

Când spui mândrie, iubire, onoare,
Gândul te poartă doar la o echipă.
A cărei casă e în "Ştefan cel Mare"
Şi de la fondare joacă-n prima ligă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Noastră!

Cea mai titrată şi cunoscută echipă românească,
Este Steaua Bucureşti campioana noastră.
Clubul, culorile, stema şi spiritul naţionalist;
Ea este echipa de suflet a oricărui stelist.

În competiţiile interne avem cele mai multe titluri şi cupe,
Iar în cele internaţionale cele mai multe calificări în grupe.
Suntem echipa care în europa a făcut furori,
În data de 7 mai 1986 am ridicat trofeul de campioni.

Un sânge roş-albastru ne curge prin vene,
O bucurie imensă ni se transmite prin gene.
Un zâmbet ce exprimă fericirea noastră,
O singură inimă pentru suflarea roş-albastră.

O echipă frumoasă care va dăinui în veci,
Un sentiment pe care nu ai cum să-l ştergi.
O viaţă alături de Steaua, echipa noastră!
Un spirit stelist ce mereu va avea casă.

poezie de Ovidiu Kerekes (7 mai 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!”;

Le-am auzit şi-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara,
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, şi eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!";

Le-am auzit şi-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,

am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,

să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,

să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul Oradea-Bucureşti

Stau în aerogară şi-aştept
Avionul de nouă şi un sfert.
Lume multă, care, ca şi mine,
Aşteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Aşa, ca să se afle în treabă.
Miliţianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Şi astfel timpul tot trece şi trece.
De-odată, se-anunţă în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din Bucureşti pe la zece.
Şi timpul iar trece şi trece.
Pe la unşpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Şi de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea şi drumul spre casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!