Poezii despre Nicolae Labiș și poezie
poezii despre Nicolae Labiș și poezie.
* * *
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
poezie celebră de Nicolae Labiș din Versuri șoptite pentru prietenul său Aurel Covaci la Spitalul de Urgență înaintea morții poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzie
Nu este nevoie
să fii Eminescu,
Alecsandri,
sau Blaga
ca să exiști
ca poet.
Poți fi poet
veritabil
și dacă rămâi
un Nichita,
un Labiș
sau Beniuc.
Pe aceștia
îi vei așeza
mai prejos
decât pe primii
dar nu-i vei
exclude din literatură.
De-i ignori
vei ignora
[...] Citește tot
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seceta lui Labiș
Seceta a ucis orice boare de vânt
poetul s-a topit și-a intrat în pământ
cuvintele-au albit ca părul din barbă
și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă
Desculți aleargă copiii prin cer
cu gura uscată nimic nu mai cer
și mamele au pieptul uscat și bătut
de parcă nicicând vai n-au născut
Că miezul de foc al pământului poate
își mută iar iadul de noi mai aproape
înnebuniți cu toții duc mâna la gât
să umple găleata cu sânge atât
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (31 iulie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul Albatrosului
Lui Nicolae Labiș
Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Și cerul flacără albastră
Arzând sălbatic și frumos!
Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposește
Copilul-Labiș pe un ram.
Iar când cireșii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiș către soare
Să-și ceară glasul înapoi.
Plâng cerbii care-i știu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea
[...] Citește tot
poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Te-am visat
Te-am visat!
Înger întizându-ți aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc și să-l apăr
De fiarele existenței.
Mi-am scos inima și am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Și cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălțat și m-ai vindecat
Și m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Și Labiș a pus suflet în el...
La braț cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoașterii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poftă bună cine urmează
Doamnelor și domnilor
nu-i nicio noutate
Se poate trăi
și fără Eminescu
și fără Creangă
fără Caragiale însă
viața
pur și simplu
n-are niciun sens
Nu mai vorbesc
de
Bacovia
Arghezi
Blaga
Barbu
Sau
pleiada
celor care respirau prin poezie
Labiș
Nichita
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoarelor iar l-am visat pe Nicolae Labiș
În fiecare clipă realitatea mă izbește în față
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăți mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilor mele nocturne
în cozile lor mândre
ca niște steaguri
la o manifestație
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
șanțurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginației
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (23 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat'
A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în românește,
În vers puneam suflet curat
Care și astăzi strălucește.
A fost când ne priveam cuminți,
Cu zâmbet de făpturi divine
Și fața blândă n-avea dinți,
În codri-i mai purtau jivine.
Purtam, e-adevărat, joben
Și ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.
Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Și norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea târziu la Labiș
Am ajuns prea târziu la Labiș
Ușor amurgeai când te-ai culcat
Pe-o jumătate-a feții mele
Cealaltă jumătate de-atunci umblă singură
Și de-atunci a tot murit
Și-a înviat.
Prea târziu am ajuns la tine...
N-am mai găsit decât un astru
Și-am căutat, și caut încă-n mine
Atingerea-ți fragilă de-alabastru.
Ce frumos dormi!
Și moartea ți-e frumoasă...!
Și-n întunericul ce fără milă ne-a acoperit
Tu te-ai născut, nevinovat, o rază
Și neștiind că doare, ai trăit.
Pe lespedea iubirii tale
Aș vrea s-apun întâmplător
[...] Citește tot
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Nicolae Labiș și poezie, adresa este: