Poezii despre Olimp și lumină
poezii despre Olimp și lumină.
Oceanul
Caleașca de aur a lui Poseidon,
Zeul mării,
Zboară pe suprafața apelor albastre
Ale Oceanului.
Valurile luminoase
Se transformă într-un drum drept
Pentru a lăsa zeul să treacă
Înspre munții Olimp.
Tridentul îi luminează drumul pe ape
Ca o baghetă magică.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești departe
Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeița mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îți era împodobit cu flori,
Ochii îți luminau ca luceferi în zori.
Trupul îți era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care își purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Și aș vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu și eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu ești departe,
Cum e iadul de paradis!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplație
Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afară era o căldură de iad
Și-o muzic-a iadului - scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Perpetuare
plonjam în remember
unu și încă unu
cu poeme în nisip
fără fard sau arhetip
ne-am trezit mână în mână
ghiocei sub plapuma vieții
creșteam
vedeam
realizam
și visam
un nor rebel ne tot dădea târcoale
în răcoare
trecuse pâcla
ruptă în franjuri de perdele
rebele
iar lumina tot creștea
încălzea
ne măsuram două lacrime
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimite-mi o zi
Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumești calendare
Pe unde iubirea nu moare
Și este un vers din destin.
Trimite-mi o poartă prin care să trec
Ușor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Și șal de lumini, mitul grec.
Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spațiu și timp
Și zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.
rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lutier
sunt ani de când te-am cunoscut și te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp ești zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, și strune, și arcuș ai modelat...
tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
și știi iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...
tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristețe ascunsă în elegiacă nostalgie...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...
poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Olimp și lumină, adresa este: