Olimp şi noapte

Un trubadur

Un trubadur al nopţilor celeste,
Rămâne-o filă scrisă într-o poveste,
Este-un simbol care-a înflorit în vers
Al vremii scurse, poate-un fapt divers,
O vrajă consumată-n nopţi târzii
Şi umbra unei dulci melancolii,
Un cânt duios în inimi tresărind,
Când stele-n candelabre se aprind,
Cu visele ce s-au născut în timp,
În zborul îndrăzneţ peste Olimp,
Un gând pios şi drag şi renăscut,
Care-mi aduce aminte de-un trecut...
Nu mă certa că liniştea ţi-o fur,
Tu iartă-mă, sărmane trubadur!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piloni ai universului

Sorele şi timpul
nu se tem de moarte.
Sunt zeii, sunt Olimpul,
ce curge mai departe.
Nici ziua şi nici noaptea
de moarte nu au teamă.
Aşa cum scrie cartea,
nici nu o iau în seamă.
Piloni ai universului
ce viaţa o menţin,
Sunt călăuzele mersului,
spre al lumii destin.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Liniştea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai ţiuind

Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca şi luna
Şi pe urmă pier

Patru şi un sfert
Cântă iar cocoşii
Tare. Ticăloşii:
Ce să fac? Îi iert.

Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la şi juma'te,
C-apoi e lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aş întoarce zece ani în timp.

Fără şarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireaşă neagră, coaptă
şi înăuntru o zeiţă aşteaptă.

De m-ai lăsa o noapte în braţe
Ar curge apă din speranţe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.

Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învaţă-mă să te uit!

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugure de zbor

Vreme-n faţă, vreme-n urmă
Paşii pururi în zig zag
Lumea străbătută vag
De nelinişti care scurmă;

Poate nu vreau să insist
Poate nu mai este cazul
Cine schimbă sorţilor macazul,
Nu ascultă noaptea Liszt

Pasărea absoarbe timpul
Şi se lasă aspirată
Căci de fiecare dată
Survolează ea, olimpul

Dar olimpu-i pentru oameni
Şi încununează piscul;
Cine nu-şi asumă riscul,
Pierde-ntruna la examen!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeiţa cea de muscă rea,
Cu ai săi fraţi se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Şi pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme şi a mea vecină,
Ce Afrodita se numeşte
De ifosul zeiţei plină
Din zori în noapte preacurveşte
Şi zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem BAROC UNU

Bucaţi imense dintr-un zid de flori,
Cu mila darimate de zorii unei zile
De care-mi aminteam ca de culori
Aduse-n noaptea cruda de camile

Pe-acele vagi carari sau iluzorii
Drumuri care cadeau pe-un colţ de cer
Scrisnind în ritmul tandru al culorii
Care destrama visul în voaluri de mister

Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepada pe zei?
Nicînd infiorarea acelor jocuri pure
Nu va sminti gindirea grotestilor atei
Care stiau in taina din glorie sa-si fure

Si prefacuţi în stane ningeau pe cer cu stele
Povestile porcoase aveau un iz divin
Atunci cind din zapada confectionau inele
Urlau de fericire si disperaţi beau vin

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină

în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...

trec prin faţă vechi icoane,
pe sub arcuri şi coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.

figuri de femei frumoase,
înşirate numai oase,
se aud călcând în şoapte,
dănţuind în miez de noapte.

trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horia

Să priveasc-Ardealul lunei i-e ruşine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.

Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceaţă,
Îşi ascunde tristă galbena ei faţă.

Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munţilor se pare,
Iar Carpaţii ţepeni îngropaţi în nori
Îşi vuiau prin tunet gândurile lor.

- Eu am, zise-un tunet, suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul său

Fruntea-mi este albă ca de ani o mie,
Dară a lui nume mai mult o să ţie.

- Nalţi suntem noi munţii, zise-un vechi Carpat,
Dar el e mai mare, că ni-i împărat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Când luna raza şi-o-nteţeşte
pe aripile lui Pegas,
noaptea-şi prelinge nebunia
făcându-şi mendrele pe colţuri
de stânci şi frunze rătăcite.

Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veşnicie
şi speranţa zilei de mâine şi de veci.

Potecile încrucişate
urmează liniştea speranţei
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbuşirea în Tartaros.

Când zorile poveştilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute

[...] Citeşte tot

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!