Poezii despre Pandora și fericire
poezii despre Pandora și fericire.
Când m-a creat Dumnezeu
Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguțul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Așa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpețele de speranță:
un cântar pentru jumătăți de măsură,
un cuțit cu două tăișuri
și un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfințite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai niște cioturi:
din jumătățile de măsură, doar măsura;
din cuțit doar partea care secționează fericirea;
și, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...
pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii - Cutia Pandorei
Lacrimi,
Suspine,
Iluzii blazate...
Patimi,
Rușine,
Dureri adunate...
Îmi caut eu-ul prin zdrențe de viață
Mi-e silă să-ating micimea, am greață!
Un rânjet al clipei, colțul înfige
În urlet, în chin și soarta atinge!
Temeri,
Gelozie,
Născociri deșarte...
Chinuri,
Agonie,
Vrajbă și moarte...
În piept îmi bate Cutia Pandorei
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii spre cer
privesc cerul și aștept un răspuns
nu, nu este prejudecată creștină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.
la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.
nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porțile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.
chem iubirea divină inima o cere
să ușureze patimi, povara sinelui.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni, vidi, vici
veniți, vedeți, că să va minunați
izvoarele credinței izvorăsc din Carpați
doina strămoșească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.
din cutia Pandorei curg doar speranțe
zeii conduc țara cu exuberanțe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.
iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărțeli năuce.
ce mult aș vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare și-n oameni să răsară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt pământ, globul acesta de sticlă
așteptând somnul să coboare ca o parașută
mă tot întreb ce fac vecinii de la 2,
să consider că de data asta nu mai contează
fiece secundă cutremură liniștea,
un bum, o minge de foc, de nimeni percepute
și intrarea în atmosferă capătă forme venusiene
cioc-cioc, ce salut fericit, iată o palmă bine brăzdată,
de sus văd râuri
sau poate străzi
sau holuri de marmură
dincolo, sub inel, n-am să mă uit,
pe el se sprijină o butelcuță înclinată,
da, da, turnul acela cu dop,
o altă cutie a pandorei ce tânjește după o simplă deschidere,
să tresară din nou orionii, ursele, gemenii și celelalte constelații,
dar mai ales inima acestei planete fragile
și fulgii din perna mea de sub cap
poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce păcat!
Niște așteptări
m-au mințit că pielea vântului
este o ie
țesută chiar de crengile dudului
cu galbenele-i rădăcini
înfipte în cer!
Alteori, m-au implorat să cred
că ia purtată de vântul
hoinar printre crengile dudului
este un zmeu
lăsat în voia zborului departe
de scrâșnetele norilor...
Ce păcat:
am crezut că burțile rechinilor
ascunși de fluidul încrederii
în tainele plutirii
n-o să-mi scufunde bătăile inimii
în lacul cu lacrimi de nuferi.
Jocul stâncos
de-a-notul pe spate
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii (Olimpienii)
Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.
Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.
Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...
Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pandora și fericire, adresa este: