Poezii despre calități și devenire
poezii despre calități și devenire.
Aleg poezia...
Dansând pe un parchet de constelații,
Oricine îmi va spune visător,
Dar nu va preciza în care spații
Mă voi limita ca muritor.
Dând concerte-n galaxii universale,
Ca solist al propriului meu eu,
Îmi voi etala și calitățile vocale,
Dar nu le voi avea mereu.
Fiind polisportiv voi încerca,
Să fac salturi superluminale,
Recorduri îmi voi aduna,
Dar nu atât de colosale.
Căutând să prind cromatic,
Pe pânză chipuri de planetă,
Voi deveni mai enigmatic,
De ne-nțeles și nu voi fi vedetă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (26 ianuarie 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asexuat
Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!
Dorințele îmi sunt percepte;
Refuz "pipițe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!
Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieșiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!
E singură, oportunitatea;
Fără credințe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dojană
Cățeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros și-l bagă.
Are, se vede, presimțirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea și-i zic:
De ce te porți urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvălești printre boscheți
Și nu o dată bagi copiii și câinii lor în sperieți.
Nu-ți iese un cocoș în cale să nu scoți sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporți în acest fel.
Îmi e rușine, zău, de oameni, deși, știu, ai și calități:
Credința și deșteptăciunea de ce nu vrei să le arăți?
Afectuoasă, rezervată, așa cum ești acum acasă
Aș vrea să fii și la plimbare, când brusc devii capricioasă!
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Repetabil stimulent,
suveran a cărui slujire e scopul meu suprem,
fapt novator
ce poate deveni permanență
ca o idee răsărită instantaneu
din penetrația tenace și rapidă
(împrospătată continuu de calitatea revelației
ce trebuie fructificată de entuziasm și dăruire)
a razei acțiunii ce nu poate fi oprită de ziduri,
ci răspândită în mii și mii de conștiințe,
neînlocuibilă prin comoda reorientare exterioară.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul (Sonet Tarot)
Un pic de realism, nicicând nu strică,
Însă la tine doza-i foarte mare
Nu-ți pierzi controlul, care va să zică,
Căci unde nu e cap, vai de picioare.
În jurul tău, faci ordine deplină
Ești învestit cu autoritate
Și nimeni nu îndrăznește ca să vină
Să îți conteste această calitate.
Însă când uiți complet ce-i omenia
Și când puterea mințile îți fură,
Când asuprești și-ți etalezi trufia
Devii tiran și ești privit cu ură.
Ordinea strictă e folositoare,
Dar uneori e bună și-o schimbare.
poezie de Octavian Cocoș (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sigur nu azi...
Poate nu azi, iubire...
Poate nu azi, dar mâine,
Sigur voi deveni
"Povară" pentru tine!
De fapt, ce tot vorbesc:
Deja sunt o "povară",
Dar nu pentru "firesc",
Ci pentru-o lume chioară!
O lume fără suflet,
Ce se-nchină la bani,
O lume fără cuget,
Ce-și bate joc de ani.
De ură până-n creștet,
Dotată, din picioare -
Lipsită de "concret"...
Și cu o gură mare.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă idilică
Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,
Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!
Cuprins de-al dragostei fior
Și doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.
I-a oferit ciuperci, vânat,
Și casa sa de pe tăpșan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergie la concesii
Ca să obțin pașaport
pentru dialogul cu lumea,
mă îmbulzesc pe banda rulantă a prezentului,
cu irezistibila spontaneitate a vieții însăși:
îmi învestesc speranțele de autofinanțare.
Ponderea visului meu întru aspirație
stă între reușite și eșecuri.
Mă exilasem imaginar în trecut,
să apăr noul cu premisele vechiului,
dar aveam preț de târg și nu de demnitate.
Am descoperit că adevărul
e calea de a învinge agreabila și inutila ceremonie,
când, în fața valorii, te afli cu mâinile goale.
Să optezi prin eliminare,
adică prin selecție,
pentru un elan intelectual de calitate,
condimentat cu entuziasm!
O realitate prefabricată
certifică prin transfigurare contrariul ei.
Nu din ipocrizie față de alții,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roată roată
ce faci? mă întrebi aproape răstit
mai nimic îți răspund
soro
cam tot timpul mă gândesc
la trupul meu refugiat
de o bucată de vreme în suflet
trup de roată bătrână
plină de rugină cu haine de gumă
cu toate astea încă mai visez
să devin roata de rezervă
a Lamborghini-ul lui lady gaga
ce splendoare de mașină
neagră
o picătură fierbinte de întuneric
fulgerând cu zgomot șoselele
și înghițind asfaltul infernal
pe autostrăzile lumii
sigur m-aș opri
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre calități și devenire, adresa este: