Poezii despre cardiologie și inimă
poezii despre cardiologie și inimă.
Cardiologul
E un om cu carte multă,
Care inima ți-ascultă,
Ca să vadă cum îți bate
Și s-o vindece, de poate.
poezie de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (17 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am luat cu mine
Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
și pe mine bolnavă de inimă.
Autoportretul a rămas
agățat în peșteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Miezul nopții
Zise mortul către viu:
"Viule, de când te știu,
Tot sărac, fără sicriu."
Zise viul către mort:
"Am, dar nu-mi place să-l port."
... și făcu atac de cord.
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Marin Preda ca pseudonim
Iubito mă gândesc la tine
ca un borfaș la ceasul unui lord
și se ciocnesc în carnea ta lumine
și trandafirii au atac de cord
Ca un borfaș în ceasul unui lord
iubito mă topesc în fața ta
și sunt cu îngerii în dezacord
și moartea parc-ar regreta
Iubito mă topesc în fața ta
din carnea ta când sar lumine
și restul lumii nu te-ar da
iubito mă gândesc la tine
Ca un borfaș la ceasul unui lord
când mă arunc pe mine peste bord
poezie de Costel Zăgan din Poeme critice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri simple!
Viața-i complicată,
E-o luptă... vrei nu vrei!
Iubirea mea-i o mare-nvolburată,
Iar sufletul e-al tău pe veci, de-l vrei!
Într-o viață atât de complicată,
doar iubirea rămâne pură și simplă.
Căci în... lucruri simple mă regăsesc!
Îți dăruiesc simplitatea sufletului meu
și-o inimă bolnavă... de iubire,
Ce suferă și plânge zi de zi
după marea și oceanul ei....
poezie de Sorin Ghinea (9 octombrie 2009)
Adăugat de Sorin Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare iberic
Om de pădure sunt și-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găsești printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinți ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu inima bolnavă de verde
mergi ca acrobatul pe sârmă
într-o inegală întrecere
cu soarele
treptat
o umbră copil al luminii
subțire ca un ac
de abia se mai strecoară
printre norii opaci
ai cataractei
șoarecele pândește de la distanță
ieslea
plină de fân
poezie de Mihaela Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de Mai
Ea-și pune voalul cu mișcări discrete.
El stă cuprins de-o presimțire gravă.
Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă.
Sărută brațul zâmbitoarei fete.
Sunt trist, Manon, mi-e inima bolnavă -
Atât șopti, cu fața la perete,
Căci se temea acum să nu-l îmbete
Amețitoarea ochilor otravă.
Și ea s-a dus... În clipa asta mare
I-a aruncat din prag o sărutare
Și n-a-nțeles durerea-i fără nume...
O, tu cea mai nebună dintre toate,
Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume
Atâtea zeci de mii de strănepoate?
sonet de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s ochii triști
Mi-s ochii triști și fruntea obosită
De-atâta priveghere și-așteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea și îndelungă alergare
Și plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid și cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viața e Iisus,
Mărgăritarul prețios e-n tine.
Privesc la dimineața minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca și altădată,
Îngenunchez 'naintea Ta plângând
Și-s fericit și plâng cu Tine-n gând.
poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plâns, de dor, de regrete
La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,
Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Și sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...
Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă și-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Și inima e plumburie.
Îți pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieți, de lacrimi și de sânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cardiologie și inimă, adresa este: