Poezii despre existență și simțuri
poezii despre existență și simțuri.
După ce nu am întâlnit eremitul de pe Muntele de la Apus
M-am cățărat spre sihăstria de aici, din vârful muntelui,
Fără nici o oprire de-a lungul celor zece mile.
Am ciocănit la ușa ta, dar nu a răspuns nimeni;
Am zărit prin dezchizătura ușii scaunul gol de la masă.
Poate că ai ieșit la plimbare cu ricșa ta acoperită,
Sau, mai degrabă, la pescuit pe unul din iezerele toamnei.
Cu regretul că s-ar putea să nu dau de tine,
Ai devenit subiectul meu de meditație
Splendoarea ierbii de aici, împrospătată de ploi,
Melodiile pinilor din apropierea ferestrei tale.
Mă las pătruns până-n adâncul ființei de tot ce văd și aud,
Liniștindu-mi simțurile, împăcându-mi inima;
Și cu toate că nu se află aici nici oaspetele, nici gazda,
Există oare motiv să cred că nu a fost o vizită perfectă?
... Spre seară am coborât muntele.
De ce aș fi continuat să te mai aștept?
poezie de Qiu Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile scurte, de veghe
Ca o masă de lumină asfințește pământul
sub cer lipsește apa dătătoare de viață,
cântecul armonios al ciocârliei.
Nopțile scurte, de veghe,
timpul așezat pe talerele în echilibru
va trece nepăsător peste ramele lumii
uitând că Dumnezeu există.
Sunt prea albastre de catifea simțurile
ce mă cuprind prin sângele răcoros,
voi înnopta în cuvinte cu sensul în bucle
argintii și bogate.
Între cer și pământ norii-s albi și goi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu efect nociv
m-am întâlnit într-o seară cu un sentiment
abia ieșit din starea de levitație
cu o voce melodioasă și pupile dilatate
inventaria ziua ce se scufunda în zare
figuram pe la jumătate
zămislită în rădăcini fără copac
am vrut să mă ridic
îmi crescuse o aripă
doream să fiu zborul
o umbră a pământului
mi-a pus piedică și am căzut
într-un poem lipsit de relief
de atunci
nu mai simt
nu mai văd
sentimente
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu pentru George Bacovia
Cu mult departe, printre marginile lăsate sau rupte de lume,
Ce-au desprins suspine pe colțuri cu ele și toamna
Simțurilor carbonizate,
prefăcute-n închisul, ba negrul tăciune..
Tot de atâtea ori, grăbiți trecători vor să m-asculte în goana lor anume către morminte.
Negăsind liniștea gravă ce-o simte orice creatură alcătuită doar din molecule de cuvinte,
Nedumerit mereu, se-ntreabă existenței sensului valorice deasupra sticlei pline pe jumătate cu otravă.
poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare ce
Mă simt goală pe dinăuntru și nu știu dacă
lehamitea asta are ceva sexy în ea
ca atunci când juisezi și simți că totul s-a terminat
sau pur și simplu e timpul
să mă lepăd de tot ce am făcut
nu mă mai pot împărți cu nimeni
un lucru care mă nedumerește ca un deget anesteziat
în acest moment în care simțurile plate se arcuiesc
spre ceva nou, oare mai există ceva?
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciți
Ți-ai încărcat bateriile pentru încă un an
acum ai rămas să amesteci
și să compari amintirile cu rupturile de altă dată...
cu cine seamănă povestea mea,
oare a fost poveste?
Greșită-n timp,
în așteptarea comisionului corectura-i gata.
E ora patru rătăcită-n noapte,
lumini și umbre alterate,
presimțiri sumbre din alte milenii.
la marginea lumii cântă strident cocoșii
lansează unde premature în aer
sunete, emoții, culori, simțuri
vuiesc doar prin percepții.
Dacă nu ești tu ele nu există!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explicație
Încerc într-un târziu să aflu ce-i esență
din trecerea prin timp, galop de existență,
căci naștere și moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...
... indus în lanț, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simțuri, mesaj, celeritate,
neștiind c-a ști-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naștere-n apus!
Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
și-n pus la cap fărâme, neantu-o aberație
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicație!...
... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertație
și atunci; etern aș fi... sau ioc, de-mi fac total ablație?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Russel Kincaid
În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat și cu crengile crăpate și chinuite
Pe care, pe alocuri, se ițeau frunze
Și flori delicate,
Menite să nu devină niciodată fruct.
Acolo eram și eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simțurile amorțite
Dar încă gândind la tinerețea mea și la tinerețea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viață ale Timpului.
Visând despre primăvară și despre tinerețe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrățișarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume și nici cer.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și simțuri, adresa este: