Poezii despre infinit și moarte
poezii despre infinit și moarte.
Libertate
Să tot fie moartea
o eliberare
a sufletului din trup
un zbor în infinit
cu îngerii de-a valma
o detașare de materie
o intrare
în lumea spiritelor
vom privi
și vom vedea.
poezie de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de matrice în fuior
Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Albastru
Spre nicăieri
mă desprind
și nevăzutul
mă împarte văzduhului.
Dincolo de asfințit
începe plutirea:
spiritul ieșit din lume,
unde moartea e o constantă,
se adauga infinitului.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din I Poeti Contemporanei (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescului
... Și stă să ploaie cu venin
Venin de șarpe
Peste poemul tău divin
Și peste moarte
În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...
poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și așa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viața asta
Că tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea vine din infinit...
Dragostea vine din infinit, și va dăinui în eternitate.
Căutătorul dragostei se eliberează de lanțurile nașterii și morții.
Mâine, când învierea va sosi,
Inima goală de dragoste nu va trece de această încercare.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subit
Se izbucnise piatra în praf și pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
și soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
și încă ne mai răsucim,
atâta-ți spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
poezie celebră de Nichita Stănescu din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De moarte, cum să-mi fie teamă,
Tot într-o garsonieră mică voi dormi...
Cei drept, cu zidurile cam întunecate,
Dar tot cu fața în sus spre cerul infinit.
poezie de Valeria Mahok (8 iulie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Simt bătaia inimii ca un pumn în poartă
Până la sânge curs printre degete
Strânse.
Somnul până la îngheț, o dorință
De-a ascunde și-a simți o moarte
Acută, să-mi ascut instinctul de trezire.
Cei ce-nvie sunt pierduți infinitului
Fără limbă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai poetul...
Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre infinit și moarte, adresa este: