ingineri şi medicină

Gândăcelul

Am şi eu o viaţă oarecare...
Nu mă călca în picioare!
Am şi eu un rost al meu,
Ce mi l-a dat Dumnezeu...

Ştiu că sunt aşa de mic
Şi nu v-ajut cu nimic...
Dar pot învăţa şi eu!
Nu cred că-i aşa de greu!

Şi când mare-am să mă fac
Poate-am să vă fiu pe plac!
Voi fi doctor, inginer...
Dar mai aşteptaţi niţel!

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia
De a-mi suporta propria ticăloşie, ca şi pe a altora,
Trădarea şi falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a asculta
Vocea şarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii.
Orice pe lumea aceasta are un sfârşit.
Domnul, doamnă, mirosiţi a toamnă.
Duduie, duduie, iubeşti o statuie,
Un inginer de aur şi fier,
Domnul doctor, chemaţi-l pe Proctor,
Tinere, ginere, nu ai reţinere,
Lasă mireasa, cuvântu-i melasa,
Oaspeţii cântă, aiurea, pe lângă,
Hei, ospătar, adu un homar,
Ori un homer, un dalembert,
Bună dimim"neaţa, tavarăşa Ratza,
Sal"tare, bărbate, ia-o la spate,
Adio, tataie, primeşti şi-o bătaie,,
La revedere din Belvedere,
Ne-aşteaptă iubirea şi monastirea,
Comnplice şi martor, mi-eşti frate şi tartor,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă (Pamfletul omului nou)

Să fiu ceva, înţeleg,
Ce să fiu, e greu s-aleg...
Din atâtea meserii
Cunoscute de copii.
M-aş face şi eu zidar,
Dar mă umplu de mortar.
Cismar, mi-ar trece prin cap,
Dar mă murdăresc cu pap.
Fierar, ar fi toate bune,
Dar mă mânjesc cu cărbune.
Croitor, pot să mă fac,
Însă mă înţep în ac.
Tapinar, ar fi mai bine,
Dar cade vreun pom pe mine.
La câmp, ca agricultor,
Ar fi mai atrăgător,
Dar prea este mult noroi
Când e culesul în toi.
Ca brutar şef-cocător,
Prea te coci lângă cuptor,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zepeline peste piaţa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii
indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere
ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
îşi suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...

Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,
erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în
faţa magazinului Materna
erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!