Poezii despre medicină și pandemie
poezii despre medicină și pandemie.
Epigramie
Bată-mă boala...
M-am hotărât să-mi iau concediu medical
și, așa-n familie mi-am aranjat cu medic
să-mi facă o consultație... cum stau la material...
M-a acceptat spital; mă îmbolnăvește el, specialist pandemic!
Care-o fi morala?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antivacciniștii și pandemia de COVID-19
Mor bolnavii în spitale,
În dureri, cuprinși de jale;
Medicii sunt disperați
Că-s de morți înconjurați,
Iar groparii nu fac față,
Și-ăștia strigă, urlă-n piață.
poezie de George Budoi din Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare pandemie
De când e lumea fost-au mii
De boli din grupa pandemii:
De ciumă, lepră, de holeră,
De tifos, friguri, filoxeră,
De gripa ce-o numim porcină,
De tebece, de scarlatină,
De gripa zisă aviară,
Ce om și pasăre omoară,
De antrax, poliomielită,
De febră, de encefalită,
Ba și de gripă spaniolă,
De HIV, de SIDA, variolă,
De sifilis, de meningită,
Malarie și hepatită,
Dar cea mai mare pandemie
E pandemia de prostie:
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (1 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Elegie
Unii cred că e o vorbă goală,
Alții cred că e un moft, un fleac;
Medicii tratează doar o boală
Pentru care nu au niciun leac.
Unii cred că e o pandemie,
Oamenii se vindecă sau mor;
Alții cred că e o tragedie,
Viața e o scenă, un decor
Tot mai trist, ca un poet ce scrie,
Pesimist, bolnav, o elegie.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocolata
în salonul de spital mușcând din ciocolată
nu voi fi lăsat să trec
cei ce mă stiu diabetic
vor argumenta
ca într-o pandemie nevrotică
poate mă vor găsi între coperțile unei cărți
în care proaspetele mele vise
capătă dimensiunea poemelor
eu hrănesc iluzii în nașterea mea vegheată de ursitoare
într-o lume glaciară în care bufonii devin baroni
viața îmi dă gustul amar
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flămânzi și goi
ne aruncăm în fața dușmanului
necontrolat epidemic
trimiși ca victime sigure
și singure
încovoiați de noua boală
e miros de frică de moarte
în raniță nu avem vaccinul
va fi potop
ziua se transformă în noapte
se vor iniția demersuri la duhul sfânt
va fi o viață ca o pandemie
noi stăm în tranșeele săpate de virus
tot ce are viață va fi cenușiu
și tot ce are simțire va intra în amorțire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de copil
Sunt o fetiță veselă, frumoasă
Ai mei părinți sunt medici renumiți
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în brațe foarte fericiți.
Deși sunt obosiți, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun și o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.
De ce-am decis să fiu tot doctoriță?
‒ dorința asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriță,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinții mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.
La început nu am știut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai suntem încă vii
Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neașteptat.
Acest rău numit Covid,
Un virus periculos și perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viața un infern.
O cumplită pandemie se instalează,
Și oamenii se izolează,
Stau in carantine
Și la ei in case.
O, Doamne, câtă suferință
Pe oameni, și câtă neputință,
Când virusu-i doboară!
Și câtă jale,
Când stau la rând să moară
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie, de pandemii
Trăim ca niște copaci vii,
sub o ploaie de rele pandemii,
care nasc la rândul lor copii.
Pandemie boală grea,
cu substraturi inferiore sub coaja ta,
ataci imunitatea trupului și a minții omenești,
tocându-le ca o meliță rea,
când indolența, răutatea, lăcomia
ca multe alte rele sunt la cote înalte,
iar tu omule putincios nu vrei să te indrepți,
deșii se poate.
Pandemia uitaților fără pic de umanitate,
dezinteresați de tot și de toate
se întrece în carate cu
pandemia tinerilor apatici,
din frâie scăpați în defavoarea Nației,
castrată mai sus de coate,
sau pandemia urii și ale invidiei
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciuma
marțiană amenință omenirea
din două mii
treizeci și unu cel mai probabil
adusă odată cu rocile recoltate
pline de agenți patogeni
și oamenii nu vor fi pregătiți
nici de data aceasta
ciuma o să facă ravagii
lovind planeta noastră
fără milă
specialiștii rămași vor studia atent
ciuma marțiană prevestită de scriitorii sf
încă din secolul trecut
orașele vor rămâne din nou pustii
ciuma marțiană o să-și găsească
un mediu propice la noi
și omenirea o să sfârșească
în chinuri groaznice
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicină și pandemie, adresa este: