Poezii despre oraș și polițiști
poezii despre oraș și polițiști.
Visul
american s-a spulberat în fumul
gărzii naționale și-n gloanțele
poliției aban
donate străzii nervoase
risipă de violență și rasism
au îmbrâncit democrația în orașe
visul tăiat în clișee hollywoodiene
cu morți adevărați ne
fardați de echipele de filmare
a ziariștilor țintă piept
s-a creionat vocea durerii
bande huliganice fac dez
ordinea în noul vis american
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Civilizație
Pe strada mea florile din teii aliniați
parfumează gazele de eșapament,
salvările și poliția cu sirene politicoase
îmi salută strident liniștea la orice oră,
motocicliștii ambrează insistent
să mă rog pentru sănătatea lor mintală,
zdrăngăne nervoase capacele de canal
din calea roților nevinovate
și-un polițist la intersecție sperie frânele
fluierând contra semafoarelor mute!
Civilizație citadină, nu glumă,
care mă face să claxonez versuri
poluate de viața bulevardului,
din milă pentru apartamentului meu
linșat și de taxe și impozite
de zona centrală!
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii democrației
au mâncat secera și acum trag
de ciocan cu mânie capitalistă
populația întinde tristețea
pe străzile mizerabile pline
de jandarmi mascați
și polițiști cu melancolie de căței
goarna funerară se aude-n orașe
duc drepturile omului la crematoriu
din domicilii liliputane ies
semioamenii pe jumătate robotizați
mâncați din interior de îndoieli
și gândacii nedigerați
unii stau cu storurile trase
întinși pe mesele de disecție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere dezlănțuită
Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși mdin fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpaga trece pe roșu
Beizadeaua căptușită până la gât în euroi,
Apasă pe accelerații și trece-n goană peste noi.
Nu-i pasă nici de semafor, nici de-alte semne de pe stradă.
El dă manelele la maxim și toată lumea vrea să-l vadă,
Că lângă el în jeep se-ntinde fătuca nu știu cărui boss,
Ce ține hățurile urbei și e la pungă cel mai gros.
Așa că loaza dumisale nu are legi, nici uși închise,
Disprețuiește pe oricine, că toate lui îi sunt premise.
Un polițist nici nu-ndrăznește să-l amendeze, dupa caz,
Se face că nici nu-l observă, că altfel intră în necaz.
Și te apucă disperarea, la noi, ceilalți când te gândești,
Că te oprește la vreun filtru, chiar dacă tu nici nu greșești...
Îl vezi pe durul polițist, ce plin de zel se dă la tine!
Îți cercetează-atent mașina și-ți spune că ceva nu-i bine.
Tu știi că n-ai niciun cusur, dar n-ai decât să-ncerci un truc,
Și vei scăpa și de amendă și vei scăpa și de năuc:
Să folosești un "PLIC-MINUNE"! doar știi, că peste tot se poartă;
Tu nu ai spate-asigurat, pe tine nimeni nu te iartă.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interzis cântatul păsărilor
purtăm semne de circulație pe noi
le afișăm în locul emoțiilor
prin traficul intens al acestei lumi informaționale
printre fracturile cerului
coborât la pământ de durere
numai o clipă aici e un imens ambuteiaj
primăria orașului nu mai știe
poliția e inundată cu amenzi
purtăm autodenunțuri pe sub piele
mulți dintre noi suntem uragane amețite
e greu să mai găsești liniște
chiar la soare și plajă oamenii răsuflă
imense furtuni așa
deci ne afișăm semnele de circulație
interzicem orice zbor al celorlalți
decolarea nu are rost
pe deasupra noastră sunt holograme
nicio pasăre nu mai are trill
cele adevărate stau ascunse în cer
acolo unde nu s-a crăpat încă
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rueda
merg prin orașul cu statui galbene
(trecători onești mă ignoră)
mă opresc lângă fântâna arteziană
unde în fiecare vară se țin spectacole
iar stropii de apă
udă iarba încărcată de pesticide
(e un program între 16 și 21)
poate de data aceasta splendoarea cartierelor de muncitori
va înlocui grădinile suspendate din centru
și /slabi de înger/vom mărturisi că ne iubim
lângă biblioteca Aman
tu și toate cărțile adolescenței prinse ca un ecuson
de inima mea cu o mie de volți
îți voi spune că seara aceasta am obosit la rueda
și nu o să mai pot să ascult știrile despre căderea guvernului
cuvintele se vor înroși măduva lor va curge spumos
iar tu mă vei aștepta 5 ore vizavi de universitate
exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire
și ți s-a părut că sunt prea fițoasă pentru un oraș de provincie
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contre-jour
Vin timpuri când păsările își desenează aripi,
vremuri cu pești solitari și oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir așez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.
La intersecții sunt filtre ale poliției; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenței;
așa te-am cunoscut pe șantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.
Hai să ne rotim între Altair și Vega
cu picioare rococo și albastrul în stern!
Să creștem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt că orașul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaște aerul.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna pe Dâmbovița - pastel bucureștean
Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste orașul gri, îmbâcsit și-nghețat,
De la un taxi se-aud claxoane și-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung și paralizat.
Într-un rond garnisit cu flori și cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfirați,
Un polițist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor și doi câini remorcați.
Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare mușată, cum place la tăți,
Strigă reduceri la semințe de floare,
Cu zâmbetul larg și mult ruj pe mustăți.
La Colțea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.
[...] Citește tot
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oraș și polițiști, adresa este: