Poezii despre oraș și transporturi
poezii despre oraș și transporturi.
Himeră post-postcomunistă
prin oraș circula o tunsoare electrică
de mână cu sărăcia urca în transport
în comun erau și ei visând baloane
sărăcia tacticoasă scotea o bardă
reteza capete și turna în ele un lichid
lipicios și fumuriu apoi le planta haotic
până la destinație coborau alții
fioroși pe reîntrupările hazardate
plecați pe cărări ce nu se vor mai întâlni
iar în stație plictisită plângea
nimeni nu putea s-o liniștească
ba pentru că n-o vedeau
ba pentru că nu mai erau capete liniștite
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva McFarlane
Eu am fost văduva McFarlane,
Țesătoarea de covoare pentru tot orașul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieții
Care cântați prin mijloacele de transport,
Care vă delectați cu creația mâinilor voastre
Și pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieții sunt țesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere
O urzeală pe care nu o percepeți niciodată!
Dar voi împletiți cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejați în firele dragostei și prieteniei
Figuri nobile, din aur și din purpură.
Și, mult după ce alți ochi au putut să vadă,
Voi ați țesut o pânză albă ca luna
Și râdeți în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranța o acoperă
Cu formele iubirii și ale frumuseții.
Dar într-o zi partea vizibilă se șterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai țesut o învelitoare
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea putea
să confirme că era un ozn
dar nimeni nu știa de unde
apăruse în toată splendoarea lui
și nu era om să nu recunoască
frumusețea lui metalică în întregime
mulți și-au spus că trebuie
să fie făcut de neeuropenii
cei răi care se uită urât
la europeni cei buni
era atât de încăpător
încât intrau șase sau șapte
prichindeii de până-n clasa a șasea sau
a opta dacă erau mai mici
dar ei nu erau impresionați
de ozn aterizat în parcul
de joacă și de mici nebunii copilărești
au urcat scările fără teamă
știau totul despre vehicul
păreau stăpânii lui
și adulții priveau hipnotizați
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu aripi de aer
în balsamul acestei nopți hrănită cu întuneric
într-un ocol al pierzaniei
se rup
părți din gândurile puse pe fugă
spre lumi necunoscute din cauza noastră
în care întâmplările se sparg de pereții incolori
prin care nu pot trece
și se opresc în trupul unor coincidențe stranii
vulnerabile până la urmă
ca și noi oamenii la timpul invulnerabil
cred că sunt doar un aspirant silitor
care-și poartă bagajul cu el prin mijloacele de transport
și stă cu ochii pe el să nu dispară
și se bucură să-l poarte-n spate prin orașele îndepărtate
ca pe un suport al existenței reale
în care păstrează neatinse visele tale de iubire
înspicate cu ale mele
rămâi ca o mireasă a sunetelor din silabele melodioase
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din provincie
Neasemuito, tandro, calină și divină,
în jur răspândind miros de smirnă
mi-ai smuls metafore din rădăcină
pierzându-mi liniștea și o chenzină
Amurgul ajunsese, în târg, la apogeu
pe-aleea cu castani ne târâiam obosiți
mă numise suplinitor la singurul liceu
purtam mustață hoață și blugii cârpiți
Fâșneață, cu talie de viespe, divorțată,
curtată și de granguri, și de trepăduși,
mi-ai zis-o scurt, de la obraz, dezinhibată,
hai să fugim! Dă-l dracu' de Buhuși!
M-ai sărutat prelung(mai să mă-nec?!)
câți n-ar fi vrut să fie-n locul meu,
am lichidat un sold subțire de la cec
și ne-am urcat în trenul de Bacău
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Andrițoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârtej crepuscular de senzații
Amestecându-și esența
cu eternul parfum al frunzei de mentă,
spuma de căpșuni la orizont se topește
salvând aparența,
lumea reală devine absentă,
zborul sufletului cinstește.
E dulceața ultimelor raze de soare,
spirale de foc printre verzile covoare persane,
vaporoase perdele transformate-n mătăsuri,
stropite ici colo cu fulgi de aur din versuri.
Pulpa suculentă de pepene galben cu aromă consistentă
ne transportă în lumea ideală aparentă,
căpșuni apetisante pe buzele-ți roșii
deschid porțile seducției făcându-ne intrare
în edenul strălucirilor crepusculare.
Corpuri bronzate scăldate în mare
și-apoi, de cealaltă parte a vieții,
trecători grăbiți, ciudați și timizi
într-o aparentă pace,
căci mai mult sau mai puțin,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isaiah Beethoven
Mi-au spus că mai am trei luni de trăit,
Așa că m-am târât până la Bernadotte,
Unde am rămas lângă moară lungi ore,
Acolo, lângă locul unde apele se adună freamătând în adânc,
Deși par să stea nemișcate:
O, lume, aceasta ești tu!
Doar un ochi larg de apă pe cursul fluviului,
Unde Viața privește în jos și noi ne bucurăm
Că ea se oglindește în noi, și astfel visăm
Și curgem apoi mai departe; dar când vrem iarăși
Să-i vedem fața, iată, câmpul de bumbac
Și luncile unde ne revărsam
Într-o deltă mai încăpătoare!
Dar aici, lângă moară, castelele norilor
Își transferă formele în apele adormite,
Iar noaptea peste podeaua de agate
Se revarsă văpaia lunii, sub ochii mei
În mijlocul pădurii încremenite, a cărei tăcere este spartă
De sunetul unui flaut venind dinspre cabana de pe deal.
Pe urmă, când am ajuns să zac la pat
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nava de linie e-o doamnă
Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!
Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!
Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie să-ncarce sau să moară!***
Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia
Vor să ne distrugă fragila statuie a iubirii.
Vor să-i dea jos piatra cu arcane din cabluri și buldozere.
Simbolul acesta fără de care iubirea noastră nu mai înseamnă nimic;
reprezentarea aceasta trainică și durabilă pe care o credeam veșnică,
fără de care iubirea noastră se dizolvă în eter.
Această statuie a început să încurce un oraș întreg.
Stă în calea deschiderii marilor bulevarde, a marilor avalanșe
de oameni și vehicule, stă în calea construirii de blocuri noi,
încurcă totul, cum stă ea la trei metri înălțime în micuțul ei scuar.
Nu se mai poate trage un pîrț în orașul ăsta fără să se încurce
de statuia iubirii noastre, fără să rezoneze în piatra ei albă, bine șlefuită.
Mă gândesc să facem un lanț uman în jurul ei,
să ne-așezăm în fața ei cum putem și s-o apărăm cu viețile noastre.
Mă gândesc să o înconjurăm cu o brazdă lată de flori, de panseluțe multicolore,
poate că florile sunt mai durabile decât statuile, dar cu siguranță că
în momentul sinistrului va fi distrus și acest ultim baraj de apărare.
Pământul va fi dislocat cu totul pentru a face loc marilor construcții
ale civilizației, care îmbogățesc neprețuit viețile.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oraș și transporturi, adresa este: